Durata maximă a concediului fără plată

Conform art. 153 din Codul Muncii, pentru rezolvarea unor probleme personale salariații au dreptul la concediu fără plată. Durata concediului fără plată se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
O altă modalitate de stabilire a duratei concediului fără plată este negocierea directă între salariat și angajator, documentată în contractul individual de muncă.
Prin urmare, legislația nu limitează durata concediului fără plată, lăsând stabilirea duratei la latitudinea părților, cu excepția celui acordat personalului din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, al căror concediu fără plată pentru susținerea unor examene este limitat la 90 zile.

HG 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată:
“Art. 25
(1)Salariații din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul la concedii fără plată, a căror durată însumată nu poate depăși 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situații personale:
a) susținerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituțiile de învățământ superior, curs seral sau fără frecventă, a examenelor de an universitar, cât și a examenului de diplomă, pentru salariații care urmează o formă de învățământ superior, curs seral sau fără frecvență;
b) susținerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaților care nu beneficiază de burse de doctorat;
c) prezentarea la concurs în vederea ocupării unui post în altă unitate”.