Radiografia unei natiuni, culisele regionalizarii, 10 solutii pentru salvarea Romaniei , un interviu-document cu generalul(r) dr. Mircea Chelaru.
D.V. Este sau nu Romania pe marginea prapastiei, in actualul context social-economic mondial?
G-ral Chelaru: Întrebare abruptă cu răspuns încorsetat. Dacă este sau nu pe marginea prăpastiei… mai apoi, dacă a ajuns până acolo, cam care ar fi distanța de cădere… sau, în timp ce alții plonjează direct în abisul efectului perfid al globalismului financiar, noi cât timp mai rezistăm agățați de iluzii? Si putem continua cu insinuările…
Cert este că ciclul economic al consumismului, atât de ingenios promovat de cerberii liberalismului economic, a ajuns la scadență. Imoralitatea acumulării polarizate a dezechilibrat întreaga viață pe planetă.
Economiile nu au fost inventate pentru a schilodi condiția umană ci tocmai pentru a salvgarda umanitatea de la condiția sa primitivă! Contextul social economic mondial, pentru a folosi sintagma dumneavoastră, nu mai este cuantificabil. Indicatorii de stare nu mai surprind realitățile miliardelor de ființe umane, iar statisticile confirmă înjumătățirea resurselor vitale. Aș îndrăzni să afirm că nu România este pe marginea prăpastiei ci însăși omenirea! Contrar unora care mai toată ziua ies pe posturi de televiziune și ne cântă prohodul, afirm că avem o șansă lăsată de Dumnezeu de a supravețui. Această șansă este tocmai stadiul decalat al societății noastre față de acele societăți așa-zis avansate. Avansate în ce? În filosofia socială nu tot ceea ce reprezintă câștig tehnologic este și beneficiu moral. Diacronismul și tradiționalismul nostru a devenit un avantaj nesperat! Așa lucrează Dumnezeu pentru noi, românii…
Dar trebuie remarcat cu stoicism: Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă! Dacă păstorii sunt nemernici, prăpădesc turma! Și iarăși trebuie să o spun, cu toate consecințele de rigoare: am avut mai mereu și din păcate încă avem la conducere oameni neisprăviți, rapace, ariviști și plini de patimi personale, repede certăreți și fără minima cumințenie creștină. Dacă România a ajuns la răscruce, se datorează și faptului că nu am avut acele minți înțelepte care să ocrotească acest neam pus în răscruci de istorii. Și mai trebuie să recunoaștem că ne-o facem cu mâna noastră de fiecare dată, pe la câte patru sau cinci ani. Nu știm să sancționăm sever obrăznicia. Uităm și iertăm prea repede pe batjocoritori.
D.V: Reforma administrativ-regionala propusa de seful statului poate reprezenta un pericol pentru integritatea teritoriala a tarii?
G-ral Chelaru: Din ceea ce transpiră pe textul public, nu este nici pe departe reformă administrativă. E un fel de desen autist al unor impostori! Unii își împart feudele, alții le comasează, iar ultimii vor să le secesioneze cu titlu de composesorat ereditar! Reforma administrativă, ca de altfel și cea politică, trebuie să țintească în mecanismele gripate de funcționare ale administrației, ca sistem! Administrația actuală nu produce servicii societale către individ sau comunitate. Administrația, centrală sau locală, a degenerat grav devenind uzurpator de drepturi civile pe care le distribuie după bunul plac, instituind șpaga ca unitate de măsură a rezolvării unei solicitări de drept. Se încearcă menținerea rețelelor de interese aburindu-ne cu niște schițe care fac din harta României o reciclabilă! Nu NTS 2 sau 3 este problema de fond ci filosofia atribuirii deciziei dezetatizate și legitime în plan local și prezervarea suveranității integratoare în plan național. Dar ”băieții” aștia șmecheriți la tot felul de aranjamente convenabile nu au știința minimă a legităților după care se guvernează structurile statale. La obiect, ceea ce a propus președintele este inacceptabil. Și el a știut acest lucru. El a vrut să fie refuzat! Probabil că este și motivul pentru care a lansat varianta opozabilă. Numai că din punct de vedere politic a dat al naibii de rău! Nici măcar ca ”soluție sondă” nu trebuia lansată această variantă. Spuneam pe un post de televiziune că am început Revoluția din decembrie ’89 cu o gaură în steag, iar după 21 de ani ne trezim cu o gaură în hartă!! De data asta este gaura care ne doare rău de tot, chiar dacă pe unii nici în gaură nu-i doare! Cu ghilimele cuvenite…
D.V. Despre vechile aliante stim deja, mai ales ca ultima “prietenie” parafata la 23 august 1944 s-a tradus pentru noi in aproape 70 de ani de bezna spirituala. In acest moment (tot de rascruce, ca asa-i lasat neamului asta!) mai are Romania prieteni, in sensul de aliati reali, sau am ramas doar cu adversarii? Si, in acest context, ati putea preciza cine sau ce reprezinta acum o amenintare pentru noi?
G-ral Chelaru: Aș prefera să concentrez, pentru că a răspunde pe măsura întrebării ar trebui o conferință întreagă. Istoria nu este un produs perisabil și nu trebuie tratată ca un cadavru din debaraua memoriei colective pe care îl expunem din când în când, la marile comemorări (ca să-l bag în seamă, fie și aluziv, pe „atletul” culturii române, domnul Patapievici!). Istoria nu poate fi corectată decât cu acte istorice reverse de aceeași anvergură și nicidecum cu declarații de intenții, oricât de nobile ar fi acestea. Istoria nu consemnează intențiile ci doar faptele, oricât de oribile ar fi acestea! Actul de la 23 august 1944, la scara istoriei de atunci, a părut și se pare că a fost o necesitate. Modul în care a fost pus în operă este o chestiune cu totul diferită! Faptul că nu ni s-a recunoscut statutul de cobeligeranți ai aliaților, că am fost târguiți de precupeți precum Churchil și Stalin, că am abandonat regalitatea și am acceptat republica roșie, că am schimbat peste noapte spiritualismul național cu bolșevismul de stepă, și câte multe altele, nu mai este vina nimănui! Am fost proprii călăi și ne-am trădat de unii singuri. Frenezia clasei politice de a se face slugă și preș doar pentru a-i fi sieși bine nu a fost și nu este o noutate. Politica la români a fost mai dintotdeauna ”datu’ la pace”. Dar asta nu-ți aduce glorie ci doar o supraviețuire nedemnă!
Cât privește prieteniile de astăzi, rămân același adept al dictonului: ”In politică nu există prietenii ci numai interese”. Condiția prezentă, de membri ai NATO și ai UE, ne schimbă radical statutul. În alianță nu se fac avansuri sentimentale. În Alianță sunt îndatoriri seci, obligatorii care depășesc libera opțiune ulterioară. Și este bine! Așa poate or să învețe și ai noștri ce este rigoarea, datoria, valoarea angajamentului și obligațiilor asumate. Pe palierul acesta nu mai ține șmecheria! Dacă acum mai avem sincope, se explică tocmai prin faptul că vrem să ”șmecherim” pe mai departe, în stilul nostru levantin! Cât despre amenințare, lăsând deoparte generalitățile strategiilor de securitate, consider că cea mai mare vulnerabilitate pentru români este chiar sistemul de guvernare, prost, nepriceput, imoral și corupt! Și ar mai fi una la fel de perilogenă: dezbinarea, concubină cu ura, trădarea și abandonul românilor de pretutindeni!
D.V. Cum vedeti Romania peste 20 de ani?
G-ral Chelaru: Este deja prea mult. 20 de ani este un ciclu educațional care precede marea schimbare. Nu întâmplător ni se sugerează prin Biblie nevoia de a spăși în deșertul schimbării, 40 de ani. Vom reveni cu altă ocazie. Din păcate am irosit 20 de ani și am rebutat o generație ce putea să devină germinativul noii Românii. Am nimicit bunul simț, am metalizat sufletele, am substituit dragostea cu abuzul sexual, am transformat viciul în virtute și câte, vai Doamne!, asemenea nemernicii. Răspunsul elaborat la această mistuitoare întrebare îl veți primi într-o carte intitulată ”Epoca primitivă a ultimei civilizații tehnologice” Anticipez însă. România trebuie să-și recupereze de pe acum resursa de supraviețuire existențială! Vor supraviețui numai semințiile care vor ști să smulgă viața din Pământ!
D.V. Daca ati intocmi acum un program intitulat “10 solutii pentru salvarea neamului romanesc”, ce ar cuprinde documentul?
G-ral Chelaru: Fără să dau nici o explicație, am să enumăr doar. Cei care știu nu au nevoie de explicații, iar cei care nu știu, vor afla cât de curând. Măsurile au coerență, la pachet, și cuprind peste 70 de domenii diferite. Ceea ce enunț acum sunt urgențele care trebuie aplicate cel mai târziu mâine!!
1. Structurarea unei noi ordini sociale, ca urmare a Marii Dezordini Mondiale! Așezarea vieții pe o nouă rânduială, bazată pe manifestarea suverană a comunităților și națiunii. Impunerea rapidă a unei noi Constituții proiectată în această viziune și filosofie existențială;
2. Recompunerea identității de sine prin recuperarea valorilor paternale care au stat la baza devenirii noastre etnoconstitutive. Evitarea surclasării numerice și a degenerării biologice a corpului fizic al națiunii;
3. Constituirea guvernărilor tehnoprofesionale sub controlul Parlamentului, la nivel central, și al Consiliilor Reprezentanților, în plan local;
4. Schimbarea mecanismului de formare a clasei politice și de impunere a reprezentativității pe bază de mandat civic;
5. Implementarea conceptului social economic al ”Neoruralismului”;
6. Introducere Codului educației în trei trepte, cu țintă pe comportamentul etic și moral public. A nu se confunda educația cu instrucția, învățământul sau pregătirea profesională specifică. Aici a fost dintotdeauna marea confuzie producătoare de absolvenți ratați ca oameni!;
7. Aplicare imediată, sub sancțiunea severă a legii, a normelor de viață ecosistemice. Instituirea Legii ”APA” (Apă, Pământ, Aer) care să salvgardeze resursele vitale pentru generațiile viitorului imediat și mediu;
8. Crearea distinctă (fără alte explicații) a Ministerului Exporturilor!;
9. Interzicerea importurilor de produse ce pot fi realizate autohton, scutirea de impozit pe teren și eliminarea taxelor pe producția agricultorului român;
10. Reconstituirea instrumentelor de protecție, reacție și retaliere ale statului, exclusiv in folosul intereselor de securizare a ființei organice naționale.
D.V. Un gand din partea generalului Mircea Chelaru, adresat romanilor, in general, si brailenilor mei, in mod special!
G-ral Chelaru: Tot ce v-am spus până acum e numai de bine pentru tot neamul nostru. Știu că unora nu o să le placă. E treaba lor. Menirea noastră nu se poticnește în nevrednicia lor. Când am încheiat periplul Steagului de luptă și a Sabiei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, în anul 2000 la Brăila, am făcut o afirmație care i-a speriat pe unii. După 12 ani este la fel de potrivită. Îmi îngădui să o folosesc ca pe un mesaj avertisment:
”Pentru mine, Gloria și Măreția Neamului se regăsesc în paloșul lui Ștefan și barda lui Mihai! Amândouă înălțate către Cer! Și Ștefan și Mihai erau pe cal! Nu poți urca pe cal din poziția în genunchi. Ridică-te Popor Român!”
D. VASILE
http://iokronos.wordpress.com