Acasa
Mircea Ciobanul (a domnit în Valahia între anii 1545 – 1556 respectiv 1558 – 1559) a ridicat o biserică, care aparţinea reşedinţei sale domneşti. Astăzi este cunoscută sub numele de Biserica Buna Vestire sau Biserica Sf. Antoniu fiind cea mai veche biserică din Bucureşti, care şi-a păstrat forma originală. Construită pe locul unei biserici din lemn care a ars, restaurată după un incendiu din 1847, restaurată din nou în 1934 de către Comisia Monumentelor Istorice, biserica a fost concepută în stilul arhitectural românesc al secolului 16. Biserica se impune prin armonia perfectă a proporţiilor. Are o arhitectură cu trei turle, o lungime de 25 m şi o lăţime de 8 m. Nartexul este acoperit de o boltă semicirculară iar naosul are o clopotniţă. Decoraţia faţadelor este făcută din fâşii de cărămidă, alternând cu fâşii de gips. Pe cornişe, o serie de mici nişe decorate şi pilonii care sprijină pereţii exteriori, amintesc de stilul arhitectural moldovenesc. Acest fapt poate fi asociat cu influenţa exercitată de doamna Chiajna, soţia lui Mircea Ciobanul şi fiica lui Petru Rareş.
Portalul bisericii, bine proporţionat şi sculptat în stil brâncovenesc, având poate prea multe ornamente în comparaţie cu simplitatea faţadelor, a fost adăugat în anul 1715 de Ştefan Cantacuzino, succesorul lui Brâncoveanu. în biserică, la stânga portalului şi chiar în faţa absidei, se află picturile murale ale întemeitorilor bisericii Mircea Ciobanul (a cărui piatră funerară este în biserică) împreună cu soţia sa, doamna Chiajna. în partea dreaptă a portalului pot fi văzuţi prinţul Ştefan Cantacuzino şi soţia sa, doamna Păuna. Suprafaţa altarului prezintă sculpturi acoperite de mici frunze aurii, iconostasul este decorat cu simboluri din Vechiul Testament iar absida conţine fresce originale, care datează din secolul al 16-lea. Icoana Sf. Antoniu ocupă un loc de cinste între icoanele de argint ale bisericii. în fiecare marţi dimineaţa oamenii vin să se închine în faţa icoanei, biserica devenind adeseori neîncăpătoare. Antonius este un sfânt milostiv, care, (după cum spune tradiţia) nu a îngăduit niciodată ca dorinţa unui credincios să rămână neîmplinită. Pentru aproape trei secole biserica Curţii Domneşti Vechi a fost locul de încoronare al prinţilor Valahiei (între a doua jumătate a secolului 16 şi prima jumătate a secolului 19.). în acest ” Westminster Abbey ” românesc, prinţii valahi primeau ungerea şi binecuvântarea lui Dumnezeu în cadrul unei ceremonii solemne urmată de o sărbătoare populară. După serviciul divin şi încredinţarea coroanei regale, a mantiei, cingătoarei şi săbiei, venind de la biserică, noii prinţi conducători trebuiau să calce peste sângele proaspăt a doi berbeci, care, conform tradiţiei le dădea curaj şi putere.
în faţa bisericii se află casa parohială. Construită în 1935 de arhitectul Horia Teodoru, casa parohială are colţurile decorate cu două mozaicuri, care reprezintă Buna Vestire de Nora Steriadi.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
