Acasa
Mario Iorgulescu a fost condamnat la 13 ani şi opt luni de închisoare de Curtea de Apel Bucureşti, iar decizia este definitivă.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a anulat decizia tribunalului prin care Mario Iorgulescu trebuia să plătească către doi membri ai familiei bărbatului ucis de el în accident sumele de 200.000 euro – daune morale şi 100.000 lei daune materiale, urmând ca aceste daune să fie achitate de societatea de asigurări CITY INSURANCE SA, societate care se află însă în faliment.
Pe 11 septembrie, judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au finalizat luni dezbaterile în dosarul aflat în faza de apel în care Mario Iorgulescu, fiul lui Gino Iorgulescu, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, a fost condamnat în primă instanţă la 15 ani şi opt luni de închisoare, pentru accidentul provocat în septembrie 2019 când, beat și drogat, a ucis cu mașina un tânăr de 24 de ani. Reamintim că Mario Iorgulescu este internat într-o clinică privată din Italia, părinţii săi reuşind să-l scoată din ţară cu un avion privat imediat după accident.
La acest ultim termen de judecată, avocaţii familiei Iorgulescu au solicitat schimbarea încadrării juridice pentru care este judecat Mario Iorgulescu, din omor în ucidere din culpă, cerere respinsă de magistraţi, scrie Agerpres.
Mario Iorgulescu este internat într-o clinică privată din Italia, părinţii săi reuşind să-l scoată din ţară cu un avion privat, imediat după accident. El nu a fost audiat de către procurori sau magistraţi, în timpul urmăririi penale sau desfăşurării procesului în instanţă.
La volanul unei mașini Aston Martin, în stare de furie din cauza geloziei, cu alcoolemie de 1,96 g/l şi sub influenţa cocainei
În seara zilei de 8 septembrie 2019, Mario Iorgulescu participa la o petrecere dată de familia unei prietene în satul Gulia, comuna Tărtăşeşti, unde a consumat alcool. La un moment dat, el ar fi aflat că fosta sa iubită, de care tocmai se despărţise, se afla într-un club din Parcul Herăstrău. Martorii povestesc că el s-a certat continuu la telefon cu fosta iubită, era nervos şi ţipa, însă i-a promis gazdei că nu se va urca la volan în starea în care se afla.
La terminarea petrecerii, în jurul orei 2,50, pe fondul unei crize de gelozie şi într-o stare de furie, având o alcoolemie de 1,96 g/l şi fiind sub influenţa cocainei, el s-a urcat în maşina sa, un Aston Martin model DBS, şi a plecat spre Capitală, conform procurorilor.
A intrat în Bucureşti prin Chitila, circulând cu viteze cuprinse între 140 km/h şi 164 km/h (momente surprinse de camerele video de pe traseu), iar în intersecţia dintre Şoseaua Chitilei şi strada Teodor Neagoe a pătruns pe culoarea roşie a semaforului cu viteza de 145 km/h, după care a accelerat până la 162 km/h în momentul în care a trecut de un alt vehicul care circula cu viteză redusă pe banda I. Ulterior, a urcat cu maşina pe un scuar, apăsând la maximum pedala de acceleraţie, a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală, la viteza de 143 km/h, cu un autoturism condus de un tânăr de 24 de ani, care a decedat pe loc.
Un martor al accidentului a povestit în instanţă scene oribile de la locul coliziunii, şoferul din cealaltă maşină fiind găsit aruncat pe jos.
La câteva zile după accident, Mario Iorgulescu a fost transferat de către familie în Italia, cu un avion privat, şi internat într-o clinică.
A fost trimis în judecată în lipsă, iar pe 10 februarie 2023 a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti la 15 ani şi opt luni de închisoare pentru omor şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi drogurilor (cocaină).
Mario Iorgulescu avea discernământ la momentul accidentului
În decizia de condamnare, judecătoarea Manuela Orzaţă de la Tribunalul Bucureşti a menţionat că Mario Iorgulescu avea discernământ în momentul producerii accidentului, nu a suferit şi nu suferă nici în prezent de afecţiuni psihice care să-l împiedice să fie transferat din Italia pentru a participa la procesul intentat de autorităţile române, iar dacă are afecţiuni medicale se poate trata fără probleme în sistemul penitenciar din ţara noastră.
Pe parcursul a 59 de pagini, magistratul care a dispus condamnarea explică motivele pentru care a dispus această pedeapsă lui Mario Iorgulescu, plecat în Italia imediat după accidentul din septembrie 2019.
Magistratul spune că din probele de la dosar rezultă că Mario Iorgulescu avea discernământ la momentul producerii accidentului.
De asemenea, Iorgulescu conducea un vehicul puternic care se poate transforma oricând într-o armă a crimei, a arătat indiferenţă faţă de urmările acţiunilor sale, „aceste aspecte arătând o periculozitate sporită a inculpatului, dezinhibiţie şi nesocotirea gravă a normelor de circulaţie rutieră”.
În timpul procesului de la tribunal, avocaţii şi familia Iorgulescu au solicitat suspendarea procesului, susţinând că tânărul are afecţiuni medicale care îl împiedică să participe la dezbaterile din instanţă, se află internat pentru tratament într-o clinică privată din Italia şi este netransferabil din străinătate.
De asemenea, avocaţii au susţinut că Mario Iorgulescu nu avea discernământ la momentul producerii accidentului, deoarece ar fi fost diagnosticat cu afecţiuni psihice încă din copilărie şi au cerut aplicarea unei măsuri de siguranţă, şi nu o condamnare la închisoare.
RelatedPosts
Nu suferă de afecțiuni psihice, așa cum susține / Mașina puternică pe care o conducea se putea transforma oricând într-o armă a crimei
Aceste susţineri au fost însă demontate de judecătoarea Manuela Orzaţă, care se întreabă cum şi-a luat Mario Iorgulescu permisul de conducere, de vreme ce suferea de afecţiuni psihice încă din copilărie.
Magistratul arată în motivare că nu suferă nici în prezent de afecţiuni psihice care să-l împiedice să fie transferat din Italia pentru a participa la procesul intentat de autorităţile române, iar dacă are afecţiuni medicale se poate trata fără probleme în sistemul penitenciar din ţara noastră.
- „Aşadar, dacă vreun medic, în toată perioada cât inculpatul a deţinut permis de conducere, ar fi luat cunoştinţă de existenţa unor afecţiuni psihice grave de natură a-l declara pe inculpat inapt psihologic să conducă autovehicule pe drumurile publice, avea obligaţia legală să o facă (…)
- Astfel de acte medicale din care să rezulte afecţiuni mintale grave nu au fost depuse la dosarul cauzei, inexistenţa acestor acte înainte de evenimentul rutier fiind susţinută de faptul că deţinea un permis de conducere valabil la data evenimentului rutier (…)
- Nu se poate accepta în mod rezonabil că părinţii unei persoane ar fi permis acelei persoane cu tulburări mintale grave să aibă acces la un astfel de vehicul puternic, care se poate transforma oricând într-o armă a crimei, fără a exista riscul de a pune în pericol nu doar viaţa propriului copil, dar şi a altor persoane, şi de a se supune totodată riscului de a fi acuzaţi de săvârşirea unei complicităţi morale la săvârşirea unei infracţiuni contra vieţii”, arată magistratul.
Actele medicale care ar arăta lipsa discernământului nu provin de la specialiști
Cât priveşte actele medicale depuse la dosar de familia Iorgulescu, judecătoarea arată că acestea reprezintă opinii medicale ale unor specialişti – un medic neurochirurg şi un psiholog – dar care provin de la persoane care nu deţin calificarea necesară pentru a constata lipsa discernământului, definit ca fiind facultatea de a discerne, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa lor valoare.
Astfel, în raportul întocmit de medicul neurochirurg s-a făcut menţiunea că „în urma accidentului rutier din anul 2019, din cauza traumatismului cranio-cerebral sever, fenomenele neuro-psihice au fost accentuate”, lucru care este însă contrazis de actele medicale întocmite la UPU imediat după accident, unde se menţionează diagnosticul: „Accident rutier. Politraumatism cranio cerebral (TCC) minor”.
Judecătoarea mai spune că avocaţii nu au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a se stabili dacă Mario Iorgulescu avea sau nu discernământ la momentul săvârşirii faptelor. Apărătorii au solicitat o astfel de expertiză doar pentru a verifica dacă poate participa psihic la proces.
Magistratul notează că, în cazurile de omor, expertiza psihiatrică nu este obligatorie şi se impune doar în cazurile în care din modalitatea concretă de săvârşire a faptei (spre exemplu prin cruzimi, asupra a două sau mai multor persoane, etc.) sau din alte aspecte rezultă îndoiala cu privire la discernământul persoanei la momentul săvârşirii infracţiunii, ceea ce nu este cazul de faţă.
În opinia judecătoarei, Mario Iorgulescu avea discernământ la momentul producerii accidentului.
În acest sens, o prietenă îl caracterizează pe Mario Iorgulescu ca având mult bun simţ – a mers la petrecerea dinaintea producerii accidentului cu un buchet de flori pentru sărbătorită, imediat după accident i-ar fi întrebat pe oamenii veniţi să îl ajute dacă a murit cineva şi i-a spus din memorie unei femei numărul de telefon al tatălui său.
„Stând picior peste picior, uşor bronzat, păstrează tăcerea când este întrebat despre aspecte pe care instanţa le-a apreciat necesare”
Nici atitudinea afişată de Mario Iorgulescu în faţa unui reprezentant al Curţii de Apel din Milano, care îl vizitează la clinica unde este internat, nu îl ajută.
- „Sub acest aspect, se observă din CD-ul înaintat de organele judiciare italiene, la solicitarea instanţei de judecată, cum inculpatul, stând picior peste picior, uşor bronzat, păstrează tăcerea când este întrebat cu privire la anumite aspecte pe care instanţa le-a apreciat necesare, incluzând numele şi prenumele său şi alte date necesare pentru identificare (aspecte cu privire la care nu are dreptul la tăcere, potrivit legii, putând păstra tăcerea doar cu privire la fapta ce i se impută).
- Inculpatul acceptă astfel strategia apărării de a păstra tăcerea şi de a invoca afecţiuni medicale psihice care îl împiedică să participe la proces, deşi prin simpla acceptare a acestei strategii inculpatul dovedeşte că înţelege ce se întâmplă”, se mai arată în motivare.
„Nu se poate susţine că memoria lui Mario Iorgulescu a fost afectată”
Avocaţii au invocat că Mario Iorgulescu nu are telefon în clinica unde este internat, însă ar lovi celelalte persoane din clinică, cărora le ia telefonul, sugerând că acesta a fost contextul în care a ajuns să discute cu martorii din dosar şi cu reporterii din România.
Tribunalul arată că nu au fost depuse dovezi de la respectiva clinică din care să rezulte astfel de fapte grave (loviri, furt), şi chiar în ipoteza în care s-ar reţine că Mario Iorgulescu a sustras telefoane de la alte persoane, acest aspect implica aducerea aminte, din memorie, a numerelor de telefon ale martorilor şi ale reporterilor cu care a vorbit fiul şefului LPF sau aducerea aminte a contului de pe reţelele de socializare şi introducerea parolelor aferente. Ca atare, nu se poate susţine că memoria lui Mario Iorgulescu a fost afectată.
De asemenea, instanţa notează că familia a refuzat ca Mario Iorgulescu să fie supus la INML unei expertize medicale, susţinând că acesta ar fi arestat imediat ce ar sosi în România.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
