Acasa
În România ar putea fi legalizată prostituția, un subiect ce revine în dezbaterea publică printr-un proiect de lege depus în Parlament de deputatul PNL Ion Iordache. Acesta propune reglementarea, autorizarea și taxarea activităților de natură sexuală. Inițiativa, asumată public de deputatul PNL, redeschide una dintre cele mai sensibile teme sociale din ultimii 30 de ani și pune statul în fața unei alegeri dificile: menținerea fenomenului într-o zonă gri, dominată de trafic de persoane și lipsă de control, sau legalizarea prostituției în România, cu reguli stricte, supraveghere medicală și protecție juridică.
Proiectul vine într-un context în care prostituția nu mai este infracțiune penală, dar continuă să fie practicată „la negru”, fără un cadru legal clar, fără protecție pentru persoanele implicate și fără beneficii fiscale pentru stat. Inițiatorii susțin că legea nu promovează prostituția, ci încearcă să o scoată din subteran, acolo unde statul nu are niciun instrument real de intervenție.
RelatedPosts
Ce prevede proiectul privind legalizarea prostituției în România
În expunerea sa publică, deputatul Ion Iordache vorbește despre „asumarea unei teme dificile” și respinge ideea că inițiativa ar avea ca scop normalizarea sau încurajarea acestui tip de activitate. Dimpotrivă, proiectul pornește de la realitatea existenței prostituției în România și de la incapacitatea statului de a controla fenomenul în forma actuală.
„Am inițiat un proiect de lege pentru reglementarea, autorizarea și controlul activităților de natură sexuală. Știu că este un subiect sensibil, dar am ales asumarea. În România, aceste activități există, însă astăzi se desfășoară în zona neagră: fără control sanitar, fără protecție juridică și sub dominația rețelelor de trafic de persoane”, a transmis Ion Iordache.
Textul proiectului propune un set de măsuri care urmăresc, potrivit inițiatorului, protejarea sănătății publice și combaterea exploatării:
– controale medicale periodice obligatorii, pentru limitarea răspândirii bolilor cu transmitere sexuală;
– autorizarea strictă a activității, exclusiv pentru persoane majore, care își exprimă consimțământul;
– reguli clare de amplasare a spațiilor, la distanță de școli, parcuri și lăcașuri de cult;
– instrumente legale pentru poliție și justiție, menite să identifice și să pedepsească proxenetismul și traficul de persoane;
– fiscalizarea activității, prin impozitare, similar altor state europene.
„Am ales reglementarea în locul ipocriziei. Statul are obligația să reglementeze realitatea, nu să se prefacă că nu o vede, în timp ce victimele sunt exploatate în umbră”, a mai scris deputatul liberal.
Prostituția a mai fost legală în România
Un argument central al inițiatorilor este faptul că prostituția legalizată în România nu ar fi o premieră istorică. Dimpotrivă, până în 1949, această activitate a funcționat într-un cadru administrativ reglementat, cu obligații medicale și fiscale.
În perioada fanariotă și în secolul al XIX-lea, autoritățile au privit fenomenul din perspectiva ordinii publice și a sănătății. Primele reglementări apar în „Condica Criminalicească” din 1822 și în Regulamentele Organice, care impuneau examinări medicale pentru prevenirea bolilor venerice.
Apogeul reglementării a fost atins între 1859 și 1949, mai ales în perioada interbelică. Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a fost introdus un regulament al „femeilor publice”, care obliga la înregistrarea acestora și la deținerea unei condicuțe medicale, vizată periodic. Casele de toleranță, concentrate în zone celebre precum Crucea de Piatră din București, funcționau legal, plăteau taxe statului și erau supravegheate sanitar.
În acel context, prostituția nu era infracțiune, ci o activitate tolerată și controlată, considerată de autorități un „rău necesar” care trebuia izolat și supravegheat.
Comunismul a scos prostituția în afara legii
Odată cu instaurarea regimului comunist, viziunea statului s-a schimbat radical. Prin Decretul 102/1949, casele de toleranță au fost închise, iar prostituția a fost declarată ilegală, fiind asociată ideologic cu „decadența capitalismului”.
Femeile care practicau prostituția au fost supuse represiunii, trimise în lagăre de muncă sau în închisori, sub acuzația de „parazitism social”. Zona Crucea de Piatră a fost demolată simbolic, iar fenomenul a fost împins în clandestinitate.
În realitate, prostituția nu a dispărut nici în comunism, fiind tolerată tacit în jurul hotelurilor frecventate de străini, precum Intercontinental sau Athénée Palace, unde era adesea monitorizată de Securitate.
Dezincriminare, dar fără reglementare
După 1990, legislația românească a oscilat între sancțiune și toleranță. Codul Penal din 1968 a menținut prostituția ca infracțiune, însă o schimbare majoră a avut loc în 2014, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal.
Prostituția a fost dezincriminată penal, dar a rămas contravenție, sancționată cu amendă. În schimb, proxenetismul continuă să fie o infracțiune gravă, pedepsită cu închisoare, conform articolului 213 din Codul Penal.
Inițiatorii proiectului susțin că această formulă a creat un vid legislativ: prostituția nu mai este infracțiune, dar nici reglementată, ceea ce lasă persoanele implicate fără protecție și statul fără instrumente eficiente.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
