Acasa
Jumatate din populatia lumii traieste, astazi, in orase. Urbanizarea si comasarea populatiei pe arii relativ restranse a dat nastere unui fenomen care ia amploare odata cu evolutia demografica, dar si cu dezvoltarea civilizatiei. Europa detine recordul urbanizarii la nivel mondial, cca 80% dintre locuitorii ei fiind citadini. Ce inseamna pentru viitorul civilizatiei, in special pentru stilul de viata al oamenilor aceasta transformare continua?
Nascute din necesitatea de a comasa mana de lucru pe o arie georgrafica restransa, dar avand nevoie si de un sistem de administrare bine pus la punct pentru a asigura un stil de viata propice atat indivizilor separat, cat si comunitatii in sine, orasele au aparut din cele mai vechi timpuri, insa cel mai mult s-au dezvoltat in ultimele doua secole. Un adevarat boom al cresterii acestora in ce priveste numarul de locuitori a avut loc dupa revolutia industriala si aparitia primelor prototipuri de blocuri. Din a doua jumatate a secolului 19, cresterea pe verticala a oraselor si aparitia unui nou stil de viata a permis atragerea unui numar tot mai mare de persoane din mediul rural catre cel urban, dar a si dus la o multime de modificari in modul de evolutie a oraselor.
O buna perioada istorica, la sfarsitul secolului 19 si la inceputul secolului 20, atata timp cat sistemele de construire au permis, orasele s-au dezvoltat pe verticala, cu ajutorul blocurilor si zgarie-norilor, ramanand pe cat se poate intre aceleasi granite teritoriale. Dar si dezvoltarea pe verticala are, dupa cum s-a dovedit, limitele ei. Oricat de avansate ar fi tehnicile de construire, cladirile inalte se confrunta cu numeroase probleme de la un anumit nivel in sus, probleme care nu mai pot fi rezolvate doar prin noi descoperiri de materiale, sisteme constructive sau ingineresti. Asa se face ca la un moment dat orasele au avut din nou nevoie de extindere a limitelor si pe orizontala, pe noi teritorii adiacente lor.
Unul dintre primele obstacole de care se loveau cei ce ar fi dorit mai mult spatiu pentru un oras ramanea administrarea dificila a unui perimetru extins, cu o populatie numeroasa. Cu cat zonele urbane noi ce trebuiau deservite se indepartau de centrul orasului, cu atat apareau mai multe probleme de rezolvat. De la asigurarea transportului public, pana la serviciile utilitare (pompieri, scoli, politie, biserici, sisteme de electricitate, canalizare sau de transport al deseurilor) numeroase situatii nu puteau si nu pot fi rezolvate printr-o singura administrare unica. Astfel a fost luata in calcul impartirea pe sectoare a perimetrelor urbane si, mai departe, astfel s-au dezvoltat orase-satelit, care gravitau pe langa cel principal, beneficiind insa de administrare proprie si doar colaborand cu centrul urban de care apartin.
Aglomeratiile urbane de genul metropolelor (formate in jurul unui oras mai mare, pe langa care graviteaza unul sau mai multe orase mai mici) sau conurbatiile (rezultate din asocierea mai multor orase de dimensiuni aproximativ asemenatoare) au luat nastere prin dezvoltarea continua a oraselor relativ apropiate in spatiu unul de celalalt, intre care a existat suficient teren construibil sau utilizabil pentru a permite conexiuni si constructii noi.
Cele mai cunoscute aglomeratii urbane
La ora actuala pe glob exista aglomeratii urbane cu trasaturi complexe, adesea diferite una de cealalta prin modul de evolutie in timp, prin dezvoltarea constructiilor si a sistemului administrativ. In Europa, printre cele mai cunoscute aglomeratii urbane este conurbatia Amsterdam – Rotterdam – Haga – Utrecht. Supranumita Randstad, zona uneste cele patru mari centre urbane amintite, intre care se desfasoara o multime de alte orase si orasele adiacente. Printre cele mai mari aglomeratii urbane de pe glob se numara si megalopolisuri deja celebre, precum axa San Francisco – Los Angeles – San Diego sau Tokaydo (Keihin – Tokyo – Yokohama), pe glob existand la ora actuala peste 300 de metropole sau conurbatii care depasesc un milion de locuitori. Dupa Tokyo, Guangzhou, Ciudad de Mexico si Seul sunt considerate unele dintre metropolele lumii cu cea mai mare densitate umana, fiecare avand peste 20 milioane de locuitori.
Cum modul de dezvoltare al fiecarei aglomeratii urbane in parte a depins foarte mult de cultura si administrarea teritoriala specifica sau de zonele geografice disponibile pentru dezvoltare, e dificil de facut aici o analiza exhaustiva a evolutiei lor la nivel global. Exista insa cateva trasaturi comune ce se regasesc peste tot in lume, legate de impactul pe care il are asupra indivizilor, dar si asupra ecologiei si economiei globale, viata in astfel de zone puternic urbanizate. In primul rand, se remarca disputele teritorial-culturale destul de puternice intre orasele principale ale unei aglomeratii urbane. Subiectele de disputa merg de la teme de ordin ecologic (impartirea teritoriilor „verzi” atat de necesare in conditiile unei urbanizari peste masura sau necesitatea construirii de cladiri noi protectoare cu mediul), pana la adevarate competitii in arta, sport etc. Interesul din ce in mai crescut pentru un stil de viata de calitate este firesc: pe masura cresterii numarului de locuitori, fiecare individ trebuie sa se limiteze la un perimetru personal din ce in ce mai mic si adesea poluat (inclusiv fonic) si trebuie sa invete sa se adapteze unei comunitati multietnice si multiculturale, sa se supuna acelorasi norme si in acelasi timp sa-si pastreze individualitatea si echilibrul psihologic. Orasul ofera, e drept, numeroase posibilitati de dezvoltare unui individ (de la un sistem superior de educatie, pana la servicii medicale mai bune sau protectie sporita in fata accidentelor de toate felurile), dar il si expune unui risc crescut al infractionalitatii sau poluarii, precum si numeroaselor depresii cauzate de lipsa spatiilor verzi sau de lipsa identitatii in conditiile traiului in comun, puternic gregarizat. Studiile arata ca in mare parte a oraselor lumii, chiar in cele mai civilizate zone, conditiile de viata sunt mediocre. Pe de alta parte, la nivel global, fenomenul urbanizarii inghite din ce in ce mai multe regiuni agricole si depopuleaza zonele rurale. Cresterea urbanizarii in procente atat de ridicate da nastere unor serioase probleme privind viitorul locuirii si dezvoltarea durabila a oraselor viitorului, dar si asigurarea resurselor de hrana sau energetice.
Din punct de vedere economic, este binecunoscut deja ca aglomeratiile urbane sunt mari consumatoare de bunuri, materiale si energie, pe de o parte, si mari producatoare de deseuri si poluare, pe de alta. De aceea, principalele eforturi ale administratiilor urbane sunt astazi indreptate catre o economisire a resurselor sau catre construirea responsabila: asa numitele case pasive, cu consum mic de energie, reciclarea deseurilor, transportul public cat mai putin poluant, atentia acordata spatiilor verzi sunt doar cativa dintre factorii care abia in ultimele zeci de ani au fost puse in aplicare in marile metropole ale lumii.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
