Acasa
Apicultura românească traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, confruntându-se simultan cu efectele schimbărilor climatice, absența unui sprijin financiar și lipsa unei campanii de promovare a mierii autohtone. La acestea se adaugă costurile tot mai ridicate pentru hrănirea familiilor de albine și presiunea importurilor masive de miere ieftină din afara Uniunii Europene.
Potrivit președintelui Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACA), Răzvan Coman, pierderile de producție din acest an au depășit în unele zone 50%, iar mulți apicultori se gândesc să renunțe la meserie. În paralel, TVA-ul ridicat pentru zahărul utilizat ca hrană pentru albine și prețurile de dumping la mierea importată pun presiuni suplimentare pe un sector esențial pentru biodiversitate.
‘Este un an dramatic pentru apicultură. Din toamna anului trecut, seceta a determinat lipsa polenului, iar familiile de albine au intrat slăbite în iarnă. A urmat un ger puternic în februarie și martie, care a compromis culesul la salcâm și tei. Practic, doar floarea-soarelui a mai salvat câte ceva, dar producția rămâne cu 70% mai mică față de un an bun’, a declarat, pentru AGERPRES, Răzvan Coman.
Dacă într-un an normal România producea între 20.000 și 25.000 de tone de miere, în 2025 abia s-a ajuns la o treime din această cantitate.
Pe lângă pierderile cauzate de vreme, apicultorii români se confruntă cu o altă problemă gravă: concurența neloială din partea mierii importate la prețuri foarte mici, în special din China și Ucraina, susține șeful ACA.
‘La nivel european, piața mierii este distorsionată de aceste importuri masive. Prețul de dumping îi forțează pe apicultorii români să vândă sub costuri. Anul trecut, kilogramul de miere polifloră se producea cu 11 lei, dar trebuiau să o ofere spre vânzare cu 8-9 lei. Un preț derizoriu. O mare parte dintre apicultori a renunțat pentru că este imposibil să reziști în aceste condiții’, atrage atenția Răzvan Coman.
Problema trasabilității accentuează situația: odată intrată în Uniunea Europeană, o parte din mierea de import își pierde eticheta de origine și apare pe piață ca ‘produs european’. ‘Rezultatele cercetărilor EFSA arată că peste 80% din mierea venită din afara UE este adulterată, dar controalele sunt insuficiente, se fac doar pe eșantioane mici, cred că undeva sub 4%’, susține reprezentantul apicultorilor.
O altă problemă ridicată de noul președinte al ACA se referă la regimul fiscal aplicat zahărului utilizat ca hrană pentru albine. În timp ce pentru hrana animalelor TVA-ul este de 11%, pentru apicultori acesta este la 21%.
‘Am solicitat în repetate rânduri un ajutor de minimis, dar se pare că datorită condițiilor economice prin care trece România, nici măcar nu am fost băgați în seamă. Am apelat la noua guvernare și la o serie întreagă de deputați și senatori pentru a fi tratată și hrana pentru albine la fel ca furajele pentru alte specii. Este singura specie din zootehnie care folosește zahărul pentru că este singurul substitut de hrană pentru albine, dar legislația nu ține cont de această realitate. În momentul de față, noi plătim TVA 21% pentru hrana animalelor, plătim dublu față de ceilalți fermieri, ceea ce ne pune într-o situație și mai dificilă, deși legea spune clar că TVA la alimente pentru hrana animalelor trebuie să fie de 11% numai că în aceeași lege spune clar că zahărul are TVA de 21%, referindu-se practic la zahărul din sucuri și din alte produse, ceea ce este altceva’, explică președintele ACA.
În opinia sa, mulți apicultori au ales să-și vândă mierea în târguri, direct către consumatori, pentru a obține prețuri mai bune și a evita intermediarii.
‘Apicultorii preferă să își comercializeze mierea direct la târguri și prin rețele proprii, pentru că doar așa se asigură că primesc un preț corect și că produsele lor ajung la consumatori în forma naturală, fără amestecuri cu surogate venite din afară. Aici la târg mierea poate fi cumpărată la prețuri între 20 de lei și până la 50 de lei/kg. Cea mai scumpă ar fi mierea de salcâm și de mană, pentru că anul acesta s-a obținut o producție foarte mică’, a mai spus Coman.
De asemenea, târgurile organizate de ACA rămân o modalitate importantă prin care apicultorii reușesc nu doar să își vândă marfa, ci și să explice consumatorilor beneficiile consumului de miere.
‘Pe apicultori îi interesează să-și vândă marfa în târguri, dar de fiecare dată când vând, furnizează cu drag și informații. Le explică oamenilor ce înseamnă polen, păstură, ce înseamnă miere de salcâm. Noi încercăm să-i stimulăm să vină la Târgul Național al Mierii (TNM), să familiarizeze consumatorul cu aceste produse apicole. Din păcate, în ultimii doi ani le este din ce în ce mai greu, pentru că sunt costuri ridicate. Avem însă apicultori din toată țara – din Suceava, Maramureș, Piatra Neamț, Sălaj, Arad, Constanța, Mehedinți sau Dolj – cu sortimente variate, de la mierea de rapiță din sud până la mierea specială de iarbă neagră. Este o miere greu de extras, deoarece cristalizează rapid, dar are foarte multe substanțe nutritive și, din punctul nostru de vedere, este chiar mai valoroasă decât mierea de Manuka’, a explicat Răzvan Coman.
Reprezentantul apicultorilor a menționat că la nivel european, state precum Noua Zeelandă au investit milioane de euro pentru promovarea unor sortimente de miere premium, precum manuka, în timp ce România, deși are produse de calitate recunoscute la export, nu a beneficiat de programe similare.
‘Studiile realizate la universitățile din România au demonstrat că mierea polifloră românească are calități nutritive superioare celei de manuka. Din păcate, lipsa promovării face ca produsul nostru să fie mult subevaluat pe piețele externe’, avertizează liderul ACA.
Chiar și așa, mulți apicultori continuă din pasiune, nu doar din rațiuni economice. ‘Nu mai putem vorbi de o afacere profitabilă pentru toată lumea. Cei care rezistă o fac din dragoste pentru albine și pentru tradiție. În multe cazuri, apicultura se transmite din generație în generație’, a mai afirmat Coman.
Cu toate acestea, președintele ACA spune că în lipsa unor măsuri ferme de sprijin, apicultura românească riscă să piardă o parte importantă din producători și solicită din nou intervenția Guvernului pentru alinierea TVA la hrana albinelor, intensificarea controalelor asupra importurilor și sprijin financiar adaptat schimbărilor climatice. ‘Albina nu produce doar miere, ci polenizează culturile agricole, asigurând biodiversitatea și siguranța alimentară. Este paradoxal ca un sector atât de vital să fie lăsat de izbeliște’, a tras concluzia președintele ACA, Răzvan Coman.
Afirmațiile președintelui ACA au fost susținute de doi apicultori din Olt și Mureș, prezenți la TNM, care au vorbit deschis despre dificultățile, dar și despre valoarea reală a mierii românești.
Apicultorul Cosmin-Ionel Măndică din Slătioara, județul Olt, ridică problema prețurilor de dumping și a calității îndoielnice a unor produse de pe rafturile supermarketurilor. ‘Vă dau un exemplu, într-un supermarket, un borcan de miere se vinde cu 13,50 lei. Păi numai borcanul, capacul, eticheta, transportul și TVA-ul costă aproape atât. Cum e posibil să vinzi 900 game de miere la prețul ăsta? Eu cred că acolo nu e miere, e un surogat’, a precizat, pentru AGERPRES, apicultorul din Olt.
Acesta atrage atenția și asupra unor posibile falsuri. ‘Am văzut borcane de 720 ml care cică aveau doar 900 grame de miere. Matematic, e imposibil, pentru că densitatea mierii e de 1,4225. Asta înseamnă că un borcan de 720 ml ar trebui să aibă peste un kilogram. Din păcate, din China vin tot felul de substanțe fără gust și miros, amestecate cu un procent mic de miere, și apoi sunt etichetate ca origine UE’, a mai spus acesta.
În opinia sa, problemele de reglementare și lipsa unor controale eficiente fac ca apicultorii locali să fie puși în dificultate. ‘Nu e corect ca mierea să fie trecută în legislație la îndulcitori, alături de zahăr. Asta le permite supermarketurilor să facă tot felul de mizerii’, a adăugat producătorul oltean, care livrează în rețele locale și încearcă să reziste prin calitate. ‘Noi nu avem mai mult de 80 de familii de albine, sunt doar eu cu soția și facem ceea ce vedeți. Vindem în târguri dar am reușit să intrăm și în rețeaua Profi. Livrăm în șase magazine în județul Olt, în cinci magazine din Brașov, în Drăgășani, am început și în București’, a adăugat el.
Acesta susține că în momentul de față este greu să trăiești exclusiv din apicultură. ‘Înainte de Revoluție, cine avea 100 de familii de albine putea să trăiască bine: casă, mașină, tot. Acum, indiferent câte familii de albine ai, nu mai e la fel, dar tot nu poți să renunți, odata ce ți-a intrat microbul, veninul cum spun eu. Eu nu am întâlnit apicultori care să nu aibă măcar un stup în curte până în ultima zi a vieții lor, deși prețurile înt-adevăr au căzut masiv, inclusiv la nivel mondial’, a subliniat apicultorul Cosmin-Ionel Măndică din Slătioara.
La rândul său, Mihai Grama din județul Mureș, singurul apicultor recunoscut ca tezaur uman viu al României – un titlu acordat pentru păstrarea și transmiterea tradițiilor apicole autentice – ne povestește despre mierea de iarbă neagră.
‘Mierea de iarbă neagră este considerată unică prin compoziția sa. Este tixotropă, adică are consistența unui gel. E foarte greu de scos din rame și mai ales să o treci printr-un filtru. E foarte multă tehnologie în spate și am investit o grămadă de bani. Mierea de iarbă neagră este bună pentru tot ce ține de funcția endocrină, de colon, infecții urinare, tranzit, glandă tiroidă. Mierea de iarbă neagră, la Congresul Apimondia din Turcia în 2022, a luat medalia de aur. A fost un francez cu ea, nu eu, dar vă întreb și eu de ce nu a luat manuka, de ce a luat mierea de iarba neagră medalia de aur? Numai că la manuka are cine să facă publicitate și la asta nu. Eu am o suprafață de 2.000 hectare de iarbă neagră. Este un produs rar, dar extrem de valoros’, afirmă Grama.
Apicultorul se laudă și cu mierea de iulișcă, care în opinia sa este ‘cea mai bogată în antioxidanți și resveratrol dintre toate tipurile de miere’. Cu toate acestea, iulișca, originară din Japonia și Asia de Est, este considerată de specialiști drept una dintre cele mai invazive zece plante din lume.
Apicultorul deține în jur de 120 de stupi și face această îndeletnicire împreună cu soția sa. Are și 12 produse montane certificate prin schema europeană ‘Produs Montan’ și trimite mierea atât în țară, cât și la export. ‘Trimitem prin curier în toată Europa, inclusiv în Japonia. Suntem doar eu și soția mea. E muncă grea, mergem cu stupii în zone alpine, mergem acasă la urs, cum se zice, îmi rup mașina în două, dar îmi asum, pentru că facem un produs de top’, a mai spus apicultorul, care deține Prisaca Fermecată din Munții Apuseni.
RelatedPosts
Acesta s-a remarcat și prin faptul că a dus mai departe meșteșugul apiculturii românești tradiționale, combinând metodele vechi cu tehnici moderne, și prin faptul că educă tinerii și comunitățile în privința valorii produselor apicole.
‘Acum 100 de ani, stupii se făceau din coșnițe împletite din alun și lipite cu lut și bălegar de cal. Erau folosite în mănăstiri și gospodării. Astăzi, mai știm pe degetele de la o mână cine poate împleti o coșniță. De aceea, organizez ateliere cu copii, să învețe și să nu se piardă acest meșteșug. Eu trăiesc doar din apicultură și asta o fac de o viață, de când mă știu. Am crescut între albine, bunicii, străbunicii mei, părinții au avut albine’, a adăugat apicultorul Mihai Grama.
Asociația Crescătorilor de Albine din România (ACA) a organizat în perioada 12 – 14 septembrie, pe platforma Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Apicultură din Băneasa, cea de-a 29 ediție a Târgului Național al Mierii. AGERPRES
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
