Acasa
Am fost la doctor, nu cu mult timp în urmă. De fapt, am fost la doi medici, unul generalist și celălalt specialist, pentru a mă consulta și pentru a vorbi cu ei despre durerea cronică de cap care mă supără.
În timp ce medicul generalist mă examina, i-am spus: „Îmi place munca pe care o fac eu mai mult decât munca pe care o faceți dumneavoastră”. Surprins, doctorul m-a întrebat: „De ce?”. „Pentru că, indiferent de ceea ce faceți, toți pacienții dvs. vor muri într-o zi”, i-am spus. „Dar, prin munca mea, ajung să văd oameni care fac schimbări în viața lor, schimbări ce au impact asupra eternității.”
Această afirmație a deschis calea către o foarte interesantă conversație, în timpul căreia i-am putut vorbi acestui om despre Dumnezeu și despre Isus, fără a cădea în „capcana” religiei. A fost un timp extraordinar, în ciuda durerii de cap pe care am avut-o.
Acea conversație m-a îndemnat să reflectez asupra modului în care adesea cheltuim sume mari de bani, multe eforturi și resurse, având așteptări false sau nerealiste asupra rezultatelor pe care le vom obține. Spre exemplu, tindem să gândim că, dacă vom merge la cel mai bun doctor și ne va da pastilele „cele mai bune”, dacă vom avea o educație „bună”, o slujbă „bună”, un partener de viață „bun”, o mașină „bună”, viața ne va oferi tot ceea ce dorim și vom trăi „mulți ani fericiți”. Din nefericire, toate dau greș.
Războaiele dau greș. Am avut un așa-numit „război care să încheie toate războaiele”, primul război mondial. Dar războaiele nu s-au încheiat. Și nu vom putea eradica teroarea prin mijloace militare. Știu că vom continua să avem crime și teroare pe acest pământ. Întotdeauna am avut și întotdeauna vom avea, până când Isus Hristos se va întoarce, așa cum a promis.
Educația dă greș. Mama mea a fost profesoară. Soția mea este profesoară. Soacra mea este profesoară. Fiica noastră cea mai mare este profesoară. Eu am un masterat. Dar nu trăiesc cu iluzia că societatea va deveni mai bună, de fiecare dată când cheltuim bani pentru educație. Observ că prietenii din jurul meu, intelectuali sclipitori, nu par a avea o „fericire netă” mai mare decât mine. De fapt, acum apreciez mai mult ca niciodată adevărul rostit de regele Solomon în Eclesiastul 1:18: „Căci unde este multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere”.
Tehnologia dă greș. Duminica trecută i-am arătat soției mele o fotografie dintr-un ziar local. Era un living room minunat, dintr-o casă minunată. Dar scaunele și canapeaua nu erau așezate așa încât să faciliteze conversația. În schimb, erau poziționate pentru a avea cea mai bună vedere asupra unui ecran mare de televiziune. Tehnologia, telefoanele celulare, e-mailurile, computerele măresc stresul zilnic și descresc relațiile apropiate și dragostea noastră unul față de celălalt.
Legea dă greș. Astăzi, în societatea noastră există mai multe legi în vigoare decât au existat vreodată și se cheltuiesc sume enorme pentru a finanța departamentele de poliție, aplicarea legii și sistemele juridice. Cu toate acestea, însă, ziarele sunt pline de articole ce relatează despre numeroase exemple de acte de cruzime inumane, săvârșite de unii oameni asupra altora.
Religia dă greș. Sisteme de ritualuri și robe, de clopote și mirosuri, programe și proiecte devin pur și simplu încercarea omului de a se auto-perfecționa. Dar auto-perfecționarea sau ritualurile religioase nu-L satisfac pe Creatorul nostru. În schimb, El L-a trimis pe Isus Hristos să plătească pentru noi, pe lemnul crucii. “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21).
Așteptarea ca medicina, puterea militară, educația, tehnologia, legile sau religia să aducă împlinire, pace, bucurie, speranță și siguranță este un lucru nesăbuit. Toate acestea dau greș. Nu contează cine ești sau ce faci, există o singură cale pentru a-ți potoli setea inimii: o relație personală cu Dumnezeu, prin Isus Hristos.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
