Acasa
Corespondență specială de la reporterul Digi24 în Ucraina, Alexandru Rotaru:
Mi-am petrecut, vineri, o bună parte din zi în gara feroviară din Odesa, care, deși extrem de mare, devenise neîncăpătoare pentru miile de ucraineni care vor să ia calea pribegiei. Erau ucraineni veniți din toate colțurile țării.
Odesa părea un oraș foarte sigur până mai ieri, când au început să apară informații că orașul ar putea fi atacat de pe mare, prin desant aerian și pe cale terestră de către forțele ruse. Tensiunea care plutește acum în aer în acest frumos oraș de la malul Mării Negre este greu de surprins în cuvinte, dar oriunde ai merge simți că te apasă ceva – amenințarea bombelor lui Putin.
Am reușit să ajungem la cazare după o zi extrem de lungă, în care am vorbit cu foarte mulți oameni. Din păcate, pe o bună parte din ei nu am putut să îi filmăm. Este în vigoare o interdicție ce îngreunează activitatea jurnalistică, dar care e de înțeles – nu poți filma niciun obiectiv și nicio persoană care are legătură cu armata. Ucrainenii țin extrem de mult la asta și nu ezită să ridice arma în momentul în care te văd că ai în mână o cameră. La fiecare colț de stradă sunt puncte de control în care sunt oameni înarmați, pregătiți să deschidă focul în orice moment, dacă lucrurile degenerează.
Ne-am petrecut mai bine de trei ore la Rada din Odesa vorbind cu oamenii de acolo. Ei spun că în regiunea Odesa există un loc a cărui geografie poate înlesni debarcarea trupelor rusești – sunt cel puțin cinci nave care se află acum în larg, cu mii de soldați ruși. E vorba de Zatoka, o stațiune extrem de apreciată de ucraineni, unde plaja este ceva mai întinsă, spre deosebire de cea din Odesa, care este foarte abruptă.
Ucrainenii ne-au avertizat să plecăm din oraș, pentru că se așteaptă ca focul asupra Odesei să înceapă în orice moment, motiv pentru care în momentul în care ne-am cazat am fost rugați să dormim îmbrăcați și obligatoriu să avem vestele antiglonț la îndemână. Hotelul, chiar dacă este unul extrem de primitor, era în beznă în cursul serii, la fel ca tot orașul, de altfel. Draperiile sunt trase, am fost rugați să nu folosim nici blitz-ul, dacă nu avem nevoie imperioasă de el, pentru că orice lumină poate însemna un reper pentru forțele armate ruse.
Am stat de vorbă cu mulți voluntari care s-au înscris în armata ucraineană. Au primit haine militare și sunt gata să ajute. Printre ei am întâlnit un om care este de profesie scriitor. Are 46 de ani și ne-a rugat ca la prima noastră intervenție în direct să transmitem un lucru extrem de important, pe care ni l-a subliniat aproape țipând la noi, de câteva ori: „România, te iubesc! Români, vă iubesc foarte, foarte mult! Nu știu dacă aș putea vreodată să vă mulțumesc suficient de mult!”. Soția lui și cei doi copii adolescenți se află într-un oraș din România în aceste momente. Vorbesc frecvent, iar soția i-a spus printre lacrimi că nu se aștepta ca românii să nu o lase să plătească pentru nimic. Românii la care stă i-au oferit, dincolo de cazare, tot ce avea nevoie.
Am vorbit în gara din Odesa și cu o doamnă, rusoaică, destul de în vârstă, cu părinți și rude în Federația Rusă. Ne-a spus, cu lacrimi în ochi, că inclusiv după anexarea Crimeei, în 2014, și până acum opt zile îl respecta extrem de mult pe Vladimir Putin. Din momentul în care prima bombă a căzut pe pământul ucrainean – și aici o citez – nu-l mai poate vedea altfel pe Putin decât ca pe un mercenar, ca pe un ucigaș, ca pe un criminal de război.
Am căutat, într-o manieră destul de insistentă, în magazine, în benzinării, în localitățile de lângă Odesa și oameni care să-l susțină pe Putin. Și, spre surprinderea mea, nu am găsit pro-ruși, deși Odesa este un oraș cu un mozaic etnic impresionant, ca orice port. Ruși există foarte mulți, toată lumea vorbește rusă aici, dar chiar și rușii care sunt originari din Rusia sunt revoltați de ceea ce se întâmplă acum cu Ucraina, pentru că, spun ei, în calitate de ruși, nu pot înțelege cum poți face așa ceva.
