INS: Românii, cei mai săraci europeni!

 
Rata sărăciei relative a fost în anul 2020 de 23,4%. În valori absolute, numărul săracilor corespunzător acestei rate a fost de 4,5 milioane de persoane.
Circa unul din patru locuitori ai României trăia într-o gospodărie ale cărei venituri erau mai mici decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent. În perioada 2017-2020, rata sărăciei, estimată în raport cu pragul stabilit în funcţie de nivelul şi distribuţia veniturilor din anul pentru care se face evaluarea, a avut o evoluṭie oscilantă, maximul perioadei fiind atins în 2019 (23,8%) iar minimul în 2020 (23,4%).Sărăcia relativă este înţeleasă ca fiind situaţia unei persoane ale cărei resurse, în principal monetare, nu îi permit atingerea unui anumit nivel de bunăstare realizat de întreaga populaţie din ţara respectivă.
Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat între anii 2017-2020 în rândul copiilor în vârstă de până la 18 ani şi a tinerilor de 18-24 ani, circa 3 din 10 dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor. În ultimul an comparativ cu începutul perioadei analizate, s-a observat o descreṣtere a fenomenului sărăciei atât la grupa de vârstă 18-24 ani (de 3 puncte procentuale), cât ṣi în rândul copiilor (de cca 2 puncte procentuale). O creṣtere semnificativă a ratei sărăciei în decursul perioadei s-a resimṭit însă la grupa de vârstă de 65 de ani ṣi peste (cu 4,5 puncte procentuale).
În anul 2020, rata sărăciei a fost de aproape 15 ori mai mare în regiunile Nord-Est ṣi de peste de 13 ori în Sud-Vest Oltenia ṣi Sud-Est, decât în regiunea Bucureşti-Ilfov. În anul 2020, cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Nord-Est (35,6%), Sud-Vest Oltenia (32,7%) ṣi Sud-Est (32,6%), iar cea mai mică în Bucureṣti-Ilfov (2,4%). Din analiza evoluţiei ratei sărăciei în anul 2020 faṭă de 2017, se observă că cele mai mari scăderi s-au întâlnit în regiunile Bucureṣti – Ilfov (3,7 puncte procentuale) ṣi Nord – Vest (3,5 puncte procentuale). Creṣteri ale ratei sărăciei în perioada analizată s-au înregistrat în regiunile Centru (4,6 puncte procentuale), Sud-Est (3,0 puncte procentuale) ṣi Nord – Est (2,2 puncte procentuale).
În anul 2020, din totalul persoanelor ocupate, cele aflate sub pragul de sărăcie au reprezentat 14,9%, cu 14,7 puncte procentuale mai puţin decât în cazul persoanelor care nu au desfăşurat nicio activitate economico-socială. În cadrul persoanelor antrenate într-o activitate economico-socială de tip salarial sau pe cont propriu, se remarcă diferenţierile între sexe: 18,1% dintre bărbaṭi, respectiv 10,4% dintre femei au fost sub pragul de sărăcie. În schimb, la persoanele neocupate sau inactive în anul 2020, diferenṭa dintre ponderile femeilor ṣi bărbaṭilor a fost de 8,1 puncte procentuale, în scădere cu 1,6 puncte procentuale faṭă de anul 2017.
Referitor la persoanele neocupate, trebuie evidenţiată situaţia şomerilor a căror rată de sărăcie este foarte mare. Practic, peste 3 din 5 şomeri sunt săraci, bărbaţii şomeri având situaţia cea mai grea, comparativ cu femeile aflate în şomaj (cu 13,9 puncte procentuale mai mulṭi bărbaṭi decât femei aflate în situaṭie similară). Sărăcia este mai frecventă în rândul persoanelor care trăiesc în gospodăriile cu copii dependenţi1 (în anul 2020 a atins 25,4%), decât în cazul celor care trăiesc în gospodăriile fără copii (20,8% în ultimul an) În anul 2020, dintre gospodăriile cu copii dependenţi, cele mai puternic afectate de sărăcie au fost gospodăriile numeroase formate din 2 adulţi cu 3 sau mai mulţi copii dependenţi (mai mult de jumătate), familiile monoparentale, părinte singur cu cel puṭin un copil dependent (aproape trei din zece), a celor de 3 sau mai mulţi adulţi cu copii dependenţi (puṭin peste un sfert), dar ṣi persoanele din gospodăriile formate din 2 adulţi cu 2 copii dependenţi (aproape un sfert). În comparaţie cu acestea, gospodăriile formate din 2 adulţi şi 1 copil dependent au fost afectate de sărăcie într-o măsură mai redusă (11,0%).
Persoanele singure sunt mai expuse riscului de sărăcie, în special în cazul femeilor (40,8% faţă de 25,6% la bărbaţi). De asemenea, persoanele care trăiesc singure devin tot mai sărace pe măsura înaintării în vârstă: persoanele în vârstă de până la 65 de ani au o rată de sărăcie de 25,8%, pe când cei cu vârsta de 65 ani şi peste sunt săraci în proporţie de 42,1%. În ceea ce priveşte gospodăriile fără copii dependenţi, în aceeaṣi perioadă analizată, s-a observat o creştere a nivelului riscului de sărăcie al acestora cu 3,0 puncte procentuale. O creştere pronunţată a riscului de sărăcie s-a înregistrat în cazul persoanelor singure de 65 de ani ṣi peste (cu 10,1 puncte procentuale), la persoanele singure de sex feminin (cu 7,6 puncte procentuale) ṣi în gospodăriile de 2 adulţi, din care cel puţin unul în vârstă de 65 ani şi peste (cu 4,1 puncte procentuale). sărăcia în România este foarte profundă, multe persoane având şanse reduse de a se desprinde din această situaţie într-un timp scurt