Acasa
La începutul săptămânii, premierul britanic Keir Starmer a luat o poziție deosebit de dură în materie de imigrație, dezvăluind planul său pentru a tempera creșterea accelerată a numărul în creștere continuă a străinilor pe teritoriul Regatului Unit din ultimele decenii. Atât românii stabiliți deja în Marea Britanie, cât și cei care doresc să obțină o viză de muncă vor fi loviți de o serie de obstacole fără precedent, de la dublarea perioadei de obținere a cetățeniei, la controale mult mai stricte, un risc sporit de deportare pentru cele mai mici infracțiuni și chiar o tăiere controlată a accesului la anumite domenii de muncă pentru a stimula ocuparea pe piață a slujbelor de către cetățeni britanici. Prins între agenda de apropiere economică cu Uniunea Europeană și presiunile populiste interne puse de opoziția conservatoare, Starmer face în prezent compromisuri care vor transforma Regatul Unit într-o țară cu bariere de intrare descurajante pentru români.
Potrivit analiștilor Bloomberg, măsurile propuse de premierul britanic ar trebui înțelese prin prisma amenințării reprezentate de Reform UK, formațiunea populistă condusă de Nigel Farage, care acum se află în fruntea sondajelor naționale și care a câștigat numeroase dintre cursele electorale locale din Regat, unde frica de migrația necontrolată a fost exploatată puternic de naționaliști. Starmer a anunțat deja că va găzdui un summit cu liderii Uniunii Europene, menit să marcheze un „restart” post-Brexit și să deschidă o cale spre relații mai apropiate cu blocul comunicat, după plecarea de la guvernare a conservatorilor care au orchestrat ieșirea Marii Britanii din UE.
Pe lângă posibilitatea unui pact de mobilitate pentru tineri, o inițiativă care ar permite britanicilor și europenilor să trăiască și să lucreze reciproc pentru o perioadă de un an, pe agenda discuțiilor s-ar mai putea strecura teme precum drepturile de pescuit sau statutul Gibraltarului, în timp ce Guvernul de pe 10, Downing Street pare prins între dorința de a se apropia economic de Zona Euro, fără însă a „alimenta paranoia persistentă a Londrei de a nu părea că revine asupra Brexitului ori că relaxează controalele la granițe”, potrivit analiștilor.
În esență, se pune întrebarea dacă Marea Britanie trebuie să fie o națiune deschisă, adeptă a globalizării, sau o cetate protejată, unde locurile de muncă, serviciile publice și locuințele sunt rezervate cetățenilor britanici. „În ultimele două decenii, Trezoreria a fost cea care a câștigat această dispută. Însă Nigel Farage, exprimând frustrarea adâncă din comunitățile muncitorești care odinioară formau inima Partidului Laburist, a pus degetul pe rană: mai întâi Marea Britanie și-a pierdut controlul asupra granițelor în fața birocraților de la Bruxelles, acum îl cedează imigrației. Adevărul este că guvernul are nevoie să-și crească veniturile pentru a plăti salarii competitive și a forma competențele necesare, astfel încât să reducă dependența de muncitorii străini. Iar acest obiectiv cere creștere economică. Prin urmare, Starmer nu-și poate permite ca frica electorală generată de ascensiunea Reform UK să submineze ce e mai bun pentru economie”, se arată în analiza citată.
Măsuri concrete: Ce se schimbă pentru românii care trăiesc deja în Marea Britanie și pentru cei care se gândesc să se mute în viitor
Pentru imigranții deja stabiliți în Regatul Unit, planul lui Starmer include în primul rând prelungirea perioadei pentru obținerea statutului de rezident permanent și cetățenie. Guvernul intenționează să extindă perioada necesară pentru obținerea statutului de rezident permanent de la cinci la zece ani, schimbare care ar afecta aproximativ 1,5 milioane de persoane care se află deja în Regatul Unit și care aspiră la cetățenie britanică. Excepții vor fi posibile pentru cei care demonstrează contribuții importante în societate, cum ar fi străinii angajați în domenii considerate esențiale, cum ar fi cel medical sau nișe de cercetare, inginerie, industrie și așa mai departe.
Pe lângă prelungirea perioadei de rezidență, se vor introduce cerințe mai stricte privind nivelul de cunoștințe de limba engleză și integrarea culturală, atât pentru cei care se află în proces de obținere a vizei de muncă, cât și pentru familiile acestora, pentru ca Guvernul să se asigure că cei care se mută în Regatul Unit se vor integra mai firesc în societatea britanică.
Una din cele mai dureroase metode rapide pe care le-a adoptat recent guvernul se referă la faptul că a fost suspendată emiterea de vize pentru lucrătorii străini din sectorul îngrijirii adulților. Guvernul vrea, potrivit ultimelor declarații ale premierului, să reducă rapid dependența de forța de muncă ieftină din străinătate și încurajarea angajării personalului local. În următoarea perioadă, pentru a obține o viză de muncă calificată, solicitanții vor trebui să dețină o diplomă universitară și să îndeplinească cerințe salariale mai ridicate. Se vrea atragerea de talente înalte și reducerea imigrației necalificate, asta pe lângă faptul că durata permisă pentru șederea post-studiu va fi redusă de la doi ani la 18 luni. De asemenea, instituțiile de învățământ vor fi supuse unor controale mai stricte pentru a preveni abuzurile sistemului de vize.
În ceea ce privește deportarea imigranților, procesul va deveni mult mai ușor pentru cazurile persoanelor condamnate pentru infracțiuni minore, chiar dacă acestea nu au fost pedepsite cu închisoare.
De ce se tem britanicii și cum răspunde premierul temerilor alimentate de populiști
Retorica discursului lui Starmer de luni cântărește pentru britanici mai mult decât măsurile în sine. Oficialul a descris creșterea fără precedent a migrației legale din ultimele decenii drept un „capitol sordid”, acesta avertizat că „riscăm să devenim o insulă de străini”, sintagmă care a amintit jurnaliștilor britanici de un discurs catalogat istoric drept flagrant rasist, din 1968, al lui Enoch Powell.
Starmer a contestat direct teoria susținută timp de decenii de Trezoreria britanică, potrivit căreia gradul ridicat al migrației aduce automat beneficii economice. Invocând ritmul lent de creștere al Regatului Unit comparativ cu ceilalți membri G7, Starmer a punctat că „în ciuda creșterii semnificative a migrației pe termen lung în ultimii ani, creșterea economică și nivelul de trai au stagnat.”
Acesta a învinuit introducerea de către guvernul conservator al lui Boris Johnson a vizei pentru îngrijitori, pentru dependența excesivă de forță de muncă ieftină din străinătate în acest sector. Dar, dacă guvernul vrea într-adevăr să înlocuiască muncitorii străini cu britanici începând din 2028, așa cum promite, trebuie mai întâi să-i convingă că munca în centrele de îngrijire e mai rentabilă decât ajutoarele sociale sau un post mai puțin solicitant într-un supermarket. Iar asta nu e deloc simplu, în condițiile în care aproape 10 milioane de persoane apte de muncă primesc beneficii, iar salariul minim crește anual, adesea peste rata inflației.
Un sondaj Ipsos citat luni de Bloomberg arată că, deși două treimi dintre britanici cred că numărul migranților este „prea mare”, majoritatea au o atitudine pozitivă față de lucrătorii calificați (54% pozitiv, 11% negativ), față de studenți (34% vs. 19%) și chiar față de migranții din UE (33% pozitiv, 26% negativ), restul exprimând o opinie neutră. Practic, majoritatea britanicilor nu s-ar opune ca un adolescent italian să lucreze timp de un an ca ospătar într-un restaurant care abia mai găsește angajați după Brexit. Iar ezitările ar putea fi ușor spulberate dacă se ia în calcul șansa ca propriii lor copii sau nepoți să trăiască o vreme la Roma, Viena sau Madrid.
Ceea ce îi preocupă cu adevărat pe alegători sunt traversările ilegale ale Canalului cu bărci improvizate, costurile uriașe ale cazării familiilor numeroase fără mijloace de subzistență și cu puține calificări, precum și presiunea enormă pusă pe serviciile publice subfinanțate, într-o țară cu mai puțin de 70 de milioane de locuitori și cu o imigrație netă de 900.000 pe an.
Prin urmare, Starmer propune un sistem care, în cuvintele sale, să fie mai „controlat, selectiv și echitabil.” Dar cea mai sigură cale pentru ca laburiștii să învingă partidul lui Farage este să îmbunătățească în mod real viețile alegătorilor. Iar, potrivit analiștilor, în loc de izolaționaism, singura cale de a face asta este creșterea economică, care să favorizeze toți locuitorii Marii Britanii, atât străini, cât și autohtoni.
RelatedPosts
Românii în Marea Britanie, a patra cea mai mare comunitate de imigranți din țară
La finalul anului 2021, aproape un milion de români se aflau în Regat, iar în estimările ulterioare, cifra urca până la 1,4 milioane, cu aproximativ 450.000 de români stabiliți doar în zona metropolitană a Londrei, relata Hotnews în martie 2025, pe baza informațiilor recente BBC și The Guardian. Românii, angajați mai ales în sectoare precum construcțiile, serviciile sociale și comerț, formează, astfel, al patrulea cel mai numeros grup de imigranți din Regatul Unit, după indieni, pakistanezi și polonezi. Potrivit unui sondaj Ipsos din 2023, 48% dintre britanici considerau că nivelul migrației este prea ridicat, în timp ce doar 22% și-ar dori ca mai mulți oameni din străinătate să se mute în Regat. Ceea ce lipsește însă adesea din discursul politic e nuanța, ținând cont că imigranții sunt, dincolo de statisticile brute, familii de muncitori și profesioniști ai căror copii ajung, în proporție de 77% la universitate, față de o medie națională de 62%, potrivit unei analize The Economist.
Departe de imaginile promovate de partidul lui Farange, cu tinerii disperați traversând Canalul Mânecii în bărci pe cale să se rupă sub ei, realitatea statistică arată că foarte mulți din migranții români sau polonezi sunt femei din clasa de mijloc, care se stabilizează rapid economic și contribuie la sectoare în care statul britanic suferă de subfinanțare și lipsă de personal deja de decenii.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
