Nu mai pot cu patronii ăștia care se plâng pe unde apucă de faptul că nu mai există forță de muncă în România! Că ei nu au cu cine să lucreze, că nu mai sunt oameni care să își dorească un job cinstit, de zi cu zi.
Măi, fraților, patronii sufletului, dacă ați văzut că lumea nici măcar nu vă mai citește anunțurile cu posturile disponibile și că nu vine nici dracu la interviuri, ați încercat să măriți remunerația pentru munca solicitată, ați încercat să măriți salariile pentru amărâții ăia care vreți să lucreze pentru voi?
Ia oferiți voi un salariu de încadrare de 4500-5000 de lei și să vedem atunci dacă mai ziceți că nu există forță de muncă în România! Oferiți condiții decente, program de 8 ore, ci nu program pentru sclavi, oferiți diferite facilități și mai vedem pe urmă dacă veți mai avea problema asta cu lipsa de personal!
Dar, nuuu, nouă ne place să ne plângem…Nu avem oameni, nu avem muncitori calificați, nu avem sclavi pe plantație plătiți cu 2 lei care să muncească non-stop.
Se plângea aseară la televizor un moș beșit, venit dintr-o țară unde se mănâncă multe macaroane, patron de firmă de confecții, că are în fabrică mai multe mașini de cusut decât oameni și că va fi nevoit să închidă secția. Închide-o patroane, ce să zic! Nu mai găsești proaste care să stea la lucru cu pampersul pe ele, care să nu aibă voie nici să se ridice de pe scaun și pe care să le plătești tu cu un rahat de salariu de 1000 de lei pe lună, așa-i?
Ghinion! S-au schimbat vremurile… Și asta nu datorită instituțiilor puternice ale statului care fac verificări și protejează angajații, ci pentru că oamenii au găsit alternative mai bune în afară. Statul Român a dormit și doarme în papuci.
Apropo, știți de ce salariile sunt atât de mici în România? Nu pentru că așa au fost lăsate de Decebal sau pentru că nu ar permite economia, ci pentru că presiunea pe patroni din partea statului este foarte mică. Angajatorii știu lucrul ăsta și profită, cu atât mai mult cu cât nu sunt niciodată verificați și controlați de instituțiile statului care se poartă, de fapt, ca niște slugi ale acestor angajatori. De-aia sunt și prețurile în România mai mari decât cele din Germania, pentru că nu avem instituții puternice.
Scopul oricărui patron este, cum e și normal, de fapt, maximizarea profitului. Acesta își va întinde plapuma atât de mult cât îi permiți. Dacă tu ca instituție a statului nu îi pui frână, ajungem în situații dintr-astea în care muncitorii se satură de sclavagism și pleacă în tări cu condiții mai civilizate de muncă.
Și uite așa pe urmă vedem patroni pe la televizor care plâng că nu înțeleg de ce nu se mai poate și cu dânsa-n anus și cu sufletu-n Rai!