Acasa
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus marţi un denunţ la Parchetul General ce conţine probe privind organizarea unui regim caracterizat prin tratamente inumane şi degradante aplicate minorilor internaţi în Căminul Spital nr. 4 Plătăreşti, ducând la decesul a peste 400 dintre ei şi la provocarea de suferinţe inimaginabile unui număr cel puţin la fel de mare de minori care au supravieţuit aceluiaşi regim, informează Agerpres.
Peste 881 de copii supuşi la tratamente inumane şi degradante
„Astăzi am depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un denunţ cu privire la săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase aplicate minorilor internaţi în Căminul Spital numărul 4 Plătăreşti, în perioada 1978 – 1991. În urma investigaţiilor desfăşurate de către experţii IICCMER, au fost identificate numeroase probe care indică faptul că în perioada amintită au fost peste 881 de minori care au fost supuşi la tratamente inumane şi degradante, dintre care cel puţin 436 şi-au pierdut viaţa. Pe lângă cei 436, avem un număr de 38 de minori pentru care nu am reuşit să identificăm actele de deces, dar avem decesul lor înregistrat în actele medicale. Aşadar numărul total de minori decedaţi la Plătăreşti în perioada amintită se ridică la 474, ceea ce reprezintă peste 50% din numărul total al celor internaţi”, a anunţat marţi Florin S. Soare, expert în cadrul IICCMER.
Soare a participat, alături de preşedintele IICCMER, Daniel Şandru, de istoricul Cosmin Popa, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române şi de medicul psihiatru Mihai Bran de la Spitalul Clinic Colţea, la conferinţa de presă „Ocrotiţi prin exterminare” – Programul de ucidere sistematică a copiilor din căminele-spital ale regimului Ceauşescu, în care a comunicat rezultatele investigaţiei privind decesul a peste 400 de minori internaţi în Căminul-spital nr. 4 Plătăreşti, judeţul Călăraşi şi date despre perioada de funcţionare a Secţiei de minori a acestei instituţii.
Potrivit lui Florin S. Soare, denunţul cuprinde peste 1.500 de file la care se vor adăuga în perioada imediat următoare peste 10.000 de file cuprinzând dosarele medicale ale minorilor din acest centru. (…) „Experţii IICCMER au reuşit identificarea acestor dosare în arhiva căminului, au fost cercetate în amănunţime şi vor fi anexate acestui denunţ. Credem că Parchetul este acum în posesia tuturor documentelor de natură să îi permită investigaţii complete”, a spus Soare.
Expertul a detaliat faptul că în căminul Spital numărul 4 din Plătăreşti, începând cu 1978, ia fiinţă, într-o clădire nouă, o secţie pentru minorii cu deficienţe considerate nerecuperabile din municipiul Bucureşti, unitate care îndeplineşte în opinia IICCMER „toate elementele unui loc special conceput pentru eliminarea fizică a minorilor din categoriile cele mai vulnerabile”.
În această instituţie erau internaţi minori din medii sociale diverse, copii orfani sau abandonaţi, încadraţi de multe ori fără temei medical în această categorie a irecuperabililor.
RelatedPosts
Iarna, în saloane, erau 6-7 grade
„Erau pur şi simplu copiii abandonaţi de de familii, care erau încadraţi aici în această categorie a irecuperabililor. (…) Erau internaţi copii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani, trei ani fiind vârsta minimă la care un copil putea fi internat în în acest centru. În acest cămin erau ţinuţi în condiţii insalubre, erau subnutriţi, subdezvoltaţi, erau bătuţi, erau legaţi, erau tranchilizaţi, erau îngheţaţi la propriu de frig iarna. Aveam nu doar mărturii, dar avem documente în care personalul medical, chiar conducerea spitalului, recunoaşte că mortalitatea din anul respectiv s-a datorat exclusiv frigului din saloane. Temperatura în saloane atingea, de multe ori, pe timp de iarnă, şase, şapte grade”, a precizat Soare.
El a accentuat că, „pornind de la rata incredibil de mare a mortalităţii – vorbim de peste 50% – şi a faptului că cea mai mare parte a celor care au decedat aici au murit din cauza condiţiilor existente, putem susţine cu argumente această ipoteză – a unui regim de exterminare la Plătăreşti.
„Probele pe care noi le-am adăugat acestui denunţ demonstrează că în Căminul Spital numărul 4 Plătăreşti reprezentanţi ai Statului Român au organizat, au implementat, au evaluat şi controlat un regim care a condus la moartea minim 436 de minori, care nu au avut absolut nicio posibilitate de a se apăra, ei erau în grija statului. Putem vorbi de o dezumanizare, de o abrutizare a celor care răspândeau direct de soarta acestor minori. Vorbim de infirmiere, vorbim de medici, vorbim de conducerea spitalului, mergând mai departe până la autorităţile locale şi centrale. Toate aceste persoane erau parte dintr-un mecanism menit să ducă la suprimarea vieţii acestor minori”, a arătat expertul.
Jumătate dintre victime făceau parte din grupa 3-5 ani, categoria cea mai vulnerabilă
Conform statisticilor, prezentate de către expert, jumătate dintre cei decedaţi la Plătăreşti făceau parte din grupa 3-5 ani, categoria cea mai vulnerabilă, cea care depindea întru totul de asistenţa medicală, de asistenţa infirmierelor, atât pentru hrană, pentru igienă, fiind şi categoria cea mai expusă la infecţii şi pneumonii. Totodată, 50% dintre copii au murit de bronhopneumonie, a doua categorie a decedaţilor fiind aceea a celor bolnavi de epilepsie. Aproape 60% dintre dintre copii mureau în primul an de la de la internare, aproximativ 12% din din total mureau chiar în prima lună, fiind înregistrate decese într-o săptămână sau două după după internare.
„Persoanele direct implicate şi responsabile, în diverse grade pentru acest număr mare de decese de la Plătăreşti şi împotriva cărora ne îndreptăm cu acest denunţ, sunt, în primul rând, cei care au făcut parte din conducerea unităţii, sunt medicii, personalul, dar şi cei care au avut un rol direct în gestionarea şi alocarea de resurse pentru acest cămin. Este vorba de persoane din Direcţia Sanitară a Municipiului Bucureşti, direcţii din cadrul Ministerului Aprovizionării, Centrul Sanitar Antiepidemic, Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, mergând, sigur, până la Ministerul Sănătăţii. Sunt persoane, cu nume şi prenume, care au fost parte a acestui mecanism de suprimare a vieţii celor mai vulnerabili ai societăţii. Rămâne în responsabilitatea Parchetului ca, pe baza probelor, pe care noi le-am depus să stabilească gradul de vinovăţie al fiecăruia”, a menţionat Soare.
IICCMER a depus anterior sesizări penale pentru alte patru instituţii, în 2017 şi 2018 fiind depuse plângeri pentru infracţiuni contra umanităţii comise împotriva copiilor de la Cighid, Păstrăveni, Sighed, în 2018 pentru Siret, în prezent Institutul având investigaţii pentru încă 22 de astfel de cămine, cercetările evidenţiind, până în prezent, că asemenea atrocităţi s-au comis la toate aceste instituţii.
În acest cadru, preşedintele IICCMER, Daniel Şandru, a făcut un apel la adresa Parchetului General să reunească toate denunţurile depuse de IICCMER.
„Să le conexeze, pentru că avem de-a face cu un tipar, avem de a face în mod clar cu o schemă de exterminare. (…) Să se raporteze, cel puţin la acest nou denunţ, aşa cum merită, cu celebritate, încât, în cel mai scurt timp, cei responsabili să fi aduşi în faţa Justiţiei. Societatea românească nu mai poate purta şi această povară istorică după sine. Sunt deja prea multe: represiunea în anii ’50 – ’60, torţionarii, represiunea din anii ’70 – ’80, (…) Dosarul Revoluţiei, Dosarul Mineriadei. Astea toate, în condiţiile în care avem o tendinţă nostalgică, bazată pe ignoranţă şi pe minciuni, în creştere, după Epoca Ceauşescu, după epoca în care eram, vezi Doamne, suverani şi independenţi. Comunismul a fost condamnat formal în România, ca regim ilegitim şi criminal. Nu mai putem continua să discutăm în termeni abstracţi despre un sistem, pentru că în spatele acestui sistem au stat oameni, cu nume şi prenume. Procurorii îi au acum în acest dosar. Îi rugăm să treacă la treabă”, a transmis Şandru.
Căminul-spital nr. 4 Plătăreşti, aflat la aproximativ 20 km de Bucureşti, a fost înfiinţat în 1952, în incinta Mănăstirii din Plătăreşti, practic în chiliile mănăstirii, şi era destinat persoanelor adulte cu afecţiuni neuropsihiatrice cronice. Pentru că la nivelul municipiului Bucureşti, în anii 70, nu exista o unitate de profil pentru minorii cu deficienţe, s-a luat decizia înfiinţării unei secţii speciale, într-o clădire nouă, special construită, care ţinea administrativ de spital, secţie de minori care a funcţionat între februarie 1978 şi iunie 1991.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
