Acasa
O realitate crudă, ascunsă de ochii publicului și ignorată de stat, scoate la iveală reminiscențe ale orfelinatelor groazei din anii ’90. În România, încă mai sunt copii și tineri bolnavi ținuți în condiții dezumanizante. Un băiat de 24 de ani cu dizabilităţi intelectuale a fost ţinut legat mai bine de un an și jumătate într-un centru din Mureş, iar un altul este plimbat de un an între spitalele de psihiatrie din Suceava, după ce familia l-a abandonat, iar statul nu-i găsește loc niciunde. Sunt doar două exemple dintr-o lume nevăzută și chinuită, captivă în centre și spitale de boli mintale, unde mai nimeni nu are acces. La Pacient în România, vedem cum zeci de instituţii care ar trebui să se ocupe de aceşti oameni nu fac nimic, dar public vorbesc despre integrare în comunitate.
Gabriela Nedelea, inspector de monitorizare la Consiliul de Monitorizare: „Eu n-am crezut că se poate așa ceva în secol XXI să pur și simplu să ții legat un om. El stătea cumințel pe scăunel și pe deasupra avea această bluziță de trening cu un fermoar tras până la gât, nu se vedea absolut nimic, iar pe dedesubt avea mânuța stângă, era prinsă aici, iar cea dreaptă pe partea cealaltă și legat pe spate cu niște chingi.”
Așa a fost găsit George de către inspectorii Consiliului de Monitorizare în noiembrie anul trecut, în centrul de reabilitare Călugăreni. George are 24 de ani, iar pe mulți i-a trăit legat.
Gabriela Nedelea, inspector de monitorizare la Consiliul de Monitorizare: „Am întrebat ce se întâmplă, de ce este contenționat și mi s-a spus: ce știți dumneavoastră? De un an și jumătate este așa. Cum adică? De un an și jumătate îl țineți legat? Da.”
Explicația conducerii centrului a fost pe atât de revoltătoare pe cât este situația lui George. A ajuns la ei transferat dintr-un centru de copii și asta a fost indicația când l-au primit.
Lorand Schmidt, director al unui centru în Călugăreni: „Noi am continuat să aplicăm o măsură de protecție, adică o contenționare fizică a membrelor superioare, încât așa a fost predat cazul. Colegii care l-au adus au spus că trebuie să rămână în această situație, cu mâinile legate pentru că se autoagresează. „
Pentru George, acest tratament inuman a luat forma normalității. Pentru că era dezlegat doar când mânca și mergea la baie, mintea sa a înțeles că așa trebuie să fie, iar corpul său a luat forma unui om captiv și atunci când nu era legat. Incredibil este că modul în care privește directorul centrului acest caz: ca pe ceva interesant.
Lorand Schmidt, director al unui centru în Călugăreni: „În continuare își ține mâinile sub îmbrăcăminte și nu și le folosește. Mai mult, el este foarte îndemânatic cu picioarele, împăturește hainele cu picioarele și nu cu mâna. „
Emanuel Botnariu, de la Consiliul de Monitorizare: „Este un abuz mare, pentru că nu fac altceva decât să-i priveze de libertate pe niște oameni oropsiți care nu au niciun ajutor.”
Cazul este anchetat acum de poliție, dar momentan nu a fost luată nicio măsură. Reprezentanții centrului susțin însă că George nu mai stă acum legat.
Alexandra Luca, purtător de cuvânt al IPJ Mureș: „A fost întocmit un dosar penal de lipsire de libertate in mod ilegal și lovire sau alte violențe.”
Un alt caz cutremurător este al lui Matei. Are 30 de ani și a fost dus de familie la un spital de psihiatrie, unde trebuia să rămână doar câteva zile, până când era înmormântată mama sa. De atunci au trecut peste 300 de zile și nimeni nu l-a mai luat acasă. De mai bine de un an este mutat între spitalele de psihiatrie din Suceava.
Matei a ajuns la spital cu o fotografie în care este împreună cu mama lui. Se țin de mână. Este momentul în care a fost luat de lângă ea pentru că femeia nu mai avea mult de trăit. Și ultima dată când a fost acasă. Matei are multe boli grave și ar avea nevoie de personal de specialitate care să-l ajute și de o locuinţă în comunitate.
Lucian Paziuc: „Nivelul de stres la care el este spus este enorm că odată ce imaginați- vă îl schimbă un mediu dintr-un spital ajunge într-un alt spital până se adaptează.”
Uitată într-un spital de Psihiatrie este și Alina, tânăra de 19 ani, găsită anul trecut în subsolul unui centru din Mureș de Centrul de Resurse Juridice. Sunt 2 săptămâni de când am prezentat povestea ei la Pacient în România și fata este tot la spitalul Obregia. A fost vizitată de câteva ori de reprezentanți ai DGASPC sector 6, Avocatul Poporului s-a sesizat și cam atât.
În această situație sunt 25% dintre pacienții care ajung în spitalele de psihiatrie din România. Până acum, statul trebuia să facă ordine în sistem. Beneficiarii să fie scoși din centre, ajutați de terapeuți și întrebați unde și cu cine vor să locuiască. România și-a asumat încă din 2010 în faţa comitetului ONU obligaţia ca nicio persoană să mai fie închisă pe motiv dizabilitate într-un centru rezidențial sau intr-un spital de psihiatrie. Pentru că statul nu le asigură acestor oameni dreptul la o viață demnă, România a fost condamnata de judecătorii Curtii Europene de Justiție.
Georgiana Pascu, directorul Centrului de Resurse Juridice (CRJ): „Stigma și prejudecata predomină în societate când vorbim de aceste persoane.”
Cyntia Deaconescu, Avocatul Poporului: „Suntem puși în situația în care noi dăm astfel de recomandări, care sunt din păcate adrese ignorate de către autoritățile de control.”
Justiția din România este și ea depășită, pentru că acest domeniu este pentru procurori unul de nișă. Ministerul Public a început să pregătească procurorii în drepturilor persoanelor închise în centre. În ultimii 2 ani au fost formaţi 200 .
Cătălin Popescu, procuror, consilierul procurorului general: „În privința cazuisticii, noi am urmărit-o constant 2015, 2016 până la zi, la nivel de Parchet
General. Am plecat de la 95 de cazuri de netrimitere în judecată fără niciun rechizitoriu în anul 2016, iar actualmente, ultima analiză fiind din 2022, putem vorbi de 435 de soluții care s-au dat pe acest tip de infracționalitate, cu 9 rechizitorii. Din punctul nostru de vedere se pot face lucruri mult mai bine.”
RelatedPosts
România trebuie să finalizeze şi strategia de sănătate mintală până în luna iunie. A fost scrisă, dar există riscul să rămână într-un sertar, așa cum s-a mai întâmplat și in 2007. Au lucrat la această strategie peste 30 de instituții cu sprijinul ONG-urilor, din care 20 sunt instituții din domeniul Sănătății, care până acum nu au făcut nimic.
Gabi Deaconu, consilier al ministrului Sănătății: „Una dintre rămășițele post- sovietice transformată cu succes capitalist în guvernanță în Romania a fost inventarea de instituții care să ascundă probleme. Vă dați seama? 25 de entități partenere, dintre care ministere, agenții, deconcentrate care fac parte din aparatul de guvernare din România, care să se ocupe de musculița asta, care este sănătatea mintală a românilor.”
Georgiana Pascu, CRJ: „Există încă persoane sau funcționari în instituții ale statului care nu știu că există persoane cu dizabilități intelectuale și psiho-sociale, care sunt plasate de o manieră abuzivă în instituții privative de libertate.”
De la guvern, lucrurile se văd… optimist.
Carmen Orban, consiliera premierului: „Sunt 25 de autorități care au stat la aceeași masă, s- au chinuit, au făcut eforturi supraomenești să participe la peste 20 de ședințe. Nimeni nu a crezut că noi putem să rezolvăm acest subiect. Nimeni, absolut nimeni.”
Subiectul nu este însă rezolvat, pentru că doar o strategie scrisă pe hârtie nu face lumină într-o lume ținută în beznă de zeci de ani.
Lucian Paziuc: „Spitalele de psihiatrie nu sunt coșul de gunoi al societății. Nu aruncăm într-un spital de psihiatrie pacienți pe care statul nu vrea să-i vadă sau nu vrea să știe de ei. Suntem totuși în secolul XXI”.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
