Acasa
Un bărbat din Maramureș este, de 21 de ani, singurul român care face măști într-un atelier autentic, din Veneția. Marian Onțiu sau Nicu, așa cum îi spun prietenii, a ajuns în Italia în 2001 cu o viză de 3.500 de mărci, obținută cu bani împrumutați. Deși i-a fost extrem de greu la început, seriozitatea și munca l-au „purtat” departe, spune bărbatul. Azi, fiecare zi petrecută în atelier este o bucurie și o provocare continuă să fie creativ.
Marian Onțiu s-a născut la Fărcașa, în Maramureș, în 1965. A terminat Liceul Auto din Baia Sprie, dar nu a profesat niciodată în domeniu.
„Era mai rentabil să lucrez la Fabrica de sticlă din Fărcașa, am muncit 16 ani acolo. În paralel, timp de vreo 10 ani, făceam și pe postașul prin comună, în perioada concediilor de odihnă ale personalului angajat acolo. La fabrica de sticlă nu-mi plăcea să lucrez, ca poștaș, însă, da.”
Visul emigrării a prins aripi în anul 2000, își amintește românul.
„Toată lumea ieșea ‘afară’ și eu aveam cumnatul în Italia. Am vorbit cu el și, după un an, mi-a zis: ‘Rezolvă-ți o viză și vino în Italia!’ Am așteptat vreo 6 luni. Am găsit pe cineva la Negrești-Oaș care m-a ajutat cu o viză de 3.500 de mărci. Era viză legală, dar plăteai. Se făcea trafic cu vizele pe vremea aia. Am luat 3.500 de mărci împrumut, cu 10% dobândă/lună, și… am plecat.”
A ajuns în Italia pe 1 august 2001. Se gândea că va lucra fie în agricultură, fie în construcții, ca mai toți românii plecați atunci peste hotare. Socoteala de-acasă nu s-a potrivit, însă.
„Nu am lucrat vreo 5 luni. Mergeam, căutam în stânga, în dreapta, nu știam limba. Printr-un prieten am început să lucrez în construcții la Veneția. Atunci am văzut pentru prima dată Veneția. Ce știam până să ajung acolo? Știam că e un oraș pe apă, că sunt gondole și… atât! Nici în cel mai frumos vis al meu nu visasem Veneția până atunci. Să ajung să lucrez la Veneția?! Nu m-am gândit niciodată!”
Cum a ajuns românul să lucreze în atelierul de măști
Câteva luni mai târziu l-a cunoscut pe Carlos, patronul pentru care lucrează și azi.
„Avea nevoie de un om care să îi restaureze o scară de tip vechi. Când s-au deshis ușile și m-am uitat la ea, erau toate grinzile pictate. Era ceva, n-am văzut în viața mea! Se intra direct cu barca din canal înăuntru. Deși inițial i-am zis că vom avea nevoie de două zile, am terminat lucrarea într-o zi, nu am pierdut vremea! La final l-am întrebat dacă nu are ceva de lucru, să ma ajute. Și, cum și el fusese emigrant la viața lui, i s-a făcut milă de mine.”
Așa au ajuns să se cunoască și să se împrietenească. Era aprilie 2002.
„M-a întrebat într-o zi: ‘Vrei să faci măști?’ ‘Vreau orice de muncă!’, i-am zis. Eram dispus să muncesc orice, făceam orice, aveam nevoie de bani! Din păcate, dobânzile la împrumutul pentru viză creșteau… Am reușit să mă scap de datoria respectivă abia după vreo 4 luni. În vara lui 2002 am început să învăț să fac măști. Lucram 2-3 zile în atelier și mai lucram și acasă la el. Nu mi s-a părut greu să învăț să fac măști. Mai greu era cu limba… Crescut la țară fiind, eram obișnuit cu munca.”
Din septembrie 2002 a început să muncească doar în atelierul de măști și, tot de atunci, i s-au făcut și actele de angajare.
Care sunt pașii pentru realizarea unei măști de carnaval
„Ca să faci o mască venețiană ai nevoie, mai întâi, de un mulaj, care se face din ghips. Înăuntru se pune vaselină, iar apoi hârtie în straturi. Trebuie să fii tot timpul atent, să fie bucăți de hârtie, să le apeși cât de bine poți. Lucrezi cu adeziv și cu hârtie absorbantă, asemănătoare sugativei din vremea anilor de școală. Se pune un strat de hârtie, aracet și apoi noi, în atelier, punem încă două straturi de hârtie. Masca iese subțire, dar rezistentă. Aracetul o face să fie rezistentă. Mulajul cu hârtia îl pui apoi la uscat. Când s-a uscat, scoți masca din formă și o dai cu șmirghelul, ca să nu se vadă unde s-a îmbinat hârtia. O dai apoi cu un adeziv special, decupezi ochii și o vopsești albă. Apoi o decorezi cum vrei. Cu diferite modele, floricele, cu pene sau fără, cu pietricele, cu diferite texturi sau chiar cu foiță de aur.”
Pentru a realiza o astfel de mască de carnaval sunt necesare între 30 de minute și trei ore, în funcție de complexitatea modelului ales. În atelierul în care lucrează românul, prețurile pentru măștile de tip ochelari, cunoscute ca „masca lui Zorro” sau „Colombina”, încep de la 6-7 euro și pot ajunge chiar și la 50 de euro. În cazul măștilor din hârtie care acoperă toată fața, prețurile sunt cuprinse între 12 euro și 100 de euro, în funcție de cum sunt decorate.
„Modelele de măști sunt de două feluri: ori le-ai făcut tu, ori le-ai copiat după un model pe care l-ai văzut undeva. Ți-ai cumpărat masca și ai făcut un mulaj după ea. Patronul meu, Carlos, face măști de peste 40 de ani. E foarte bun în meseria asta! A fost printre primii care și-au deschis un magazin de profil în Veneția, prin anii 1980.”
Timp de 16 ani, Nicu a avut propriul atelier de făcut măști în Baia Mare. Pandemia l-a forțat, însă, să îi pună lacăt.
„În atelierul din Baia Mare lucram tot pentru Veneția și eram printre cei mai tari care vindea la en-gros măștile albe. Am început în 2004 și l-am ținut deschis până în 2020. Aveam chiar și 10-12 angajați, care munceau zi de zi. Eu făceam mulajele în Italia, iar în România angajatele făceau măștile propriu-zise.”
În micul atelier din Veneția nu se fac, însă, doar măști de carnaval.
„Facem și scenografii pentru film, pentru teatru, elemente decorative pentru diferite evenimente. Acum pregătim un eveniment privat, Il Ballo del Doge, care va avea loc pe 18 februarie. E un eveniment exclusivist, e cel mai vestit bal din Veneția. Un bilet costă între 800 de euro și 3.500 de euro. Pregătim în atelier, zilele acestea, un leu de aproximativ 3 metri înălțime, cu aripi de 2 metri.”
Cel mai grandios proiect, la care a muncit mai bine de o lună, a fost cel pentru Bienala Internațională de Artă de la Veneția, ediția 2022.
„În atelierul nostru au fost realizate cele două urechi, înalte de 5 metri și late de 3 metri, prin care participanții intrau și ieșeau din pavilionul Braziliei. Au fost realizate din polistiren, date cu glet și apoi colorate. Tot pentru brazilieni am realizat și o limbă și un deget, după ideea lor.”
Marian Onțiu face zilnic naveta cu trenul, 80 de kilometri dus-întors, din Noventa di Piave la Veneția. Petrece, în medie, 8 ore în atelier, iar uneori își ia de lucru și acasă.
„Atât de drag îmi e să fac măști! Le duc apoi la magazin, iar patronul mi le plătește. Cum e munca în atelier?! Când sunt acasă și sunt liber, îmi lipsește ceva! Asta spune totul! E o muncă interesantă, contează foarte mult în viață să îți placă ceea ce faci! Un lucru care îți place și te împlinește îți dă liniște. Ai de-a face cu oameni tot timpul, turiști veniți din toată lumea. Contează și cu cine lucrezi. Noi suntem acum trei: eu, patronul și fiul lui.”
Cum arată Veneția în perioada Carnavalului
An de an, luna februarie transformă Veneția într-o scenă imensă, pe care actori sunt inclusiv turișii ajunși în orașul construit pe apă. În 2023, Carnavalul de la Veneția are loc în perioada 4 – 21 februarie.
RelatedPosts
„În perioada Carnavalului, Veneția e ca un furnicar, ca un stup de albine. Culoare, muzică, distracție! Sunt turiști veniți din toată lumea, mulți dintre ei costumați, cu măști. E un grup de 25-30 de francezi, care vine în fiecare an la Carnaval și își cumpără de la noi măști albe, pe care și le personalizează ei apoi cum vor. Francezii au cele mai frumoase costume de la carnaval!”
Perioada pandemiei, spune românul, a fost un șoc pentru Veneția și micile afaceri de acolo.
„Pandemia a început în Italia pe 8 martie 2020. Mai erau fix două zile de carnaval, luni și marți. Din cauza restricțiilor impuse de autorități, duminică după-amiază am închis atelierul, timp de 3 luni. În iulie orașul era încă pustiu și și-a revenit foarte greu. Am stat acasă 16 luni în total, dintre care 7 luni, în România.”
Măsurile de precauție din pandemie se mențin, însă, și astăzi la Veneția. „Zborul îngerului”, punct culminant al Carnavalului, nu va avea loc nici în acest an, pentru a se preveni aglomerațiile.
În atelierul în care lucrează Marian Onțiu ajung, an de an, sute de români. Unii îi știu deja povestea, alții sunt surprinși să-l descopere dând viață și culoare măștilor de carnaval.
„Mulți spun: uite, vezi, el le lucrează! Sunt care își dau seama că sunt român când mă aud vorbind la telefon, rămân mirați. Și sunt și români care, atunci când află că sunt din România, pleacă. De ce?! Nu știu! Tuturor clienților români, care au cumpărat de la noi, am încercat să le fac un pic de reducere. Sunt singurul român care face măști în Veneția. Mai sunt câțiva moldoveni, dar români nu mai sunt!”
Viața în Italia, spune Nicu, i-a adus numai lucruri bune. Acolo și-a cunoscut actuala soție, tot româncă, și acolo și-a găsit împlinirea și în plan profesional. În România ajunge cam o dată pe an. Îi este foarte dor de familie, în special de nepoțel, cu care vorbește, însă, zilnic pe internet. Speră ca într-o zi, cât de curând, să se poată întoarce în țară și să facă din România „acasă” pentru totdeauna.
„Mesaj pentru români?! Seriozitatea și sinceritatea te poartă departe! Să nu uite asta niciodată!”
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
