Acasa
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), Corina-Alina Corbu, face referire, în mesajul transmis de Ziua Justiţiei, la „momentul dificil” pe care românii îl parcurg, dar şi la atitudini care au ca scop „slăbirea justiţiei prin diminuarea prestigiului acesteia”. „Rămâne pentru mine inexplicabilă apetenţa manifestată uneori în spaţiul public în a stimula societatea împotriva justiţiei”, afirmă judecătoarea.
În mesajul transmis duminică, preşedintele ÎCCJ remarcă faptul că, în acest an, contextul în care are loc Ziua Justiţiei „nu oferă prilej de celebrare, ci de precauţie şi reflecţie”.
„Înainte de a fi judecători, judecătorii sunt cetăţeni şi, mai înainte de atât, sunt români obişnuiţi, cu propriile aspiraţii, preocupări profesionale şi personale şi cu propriile obiective şi griji. Este indubitabil că astăzi toţi românii parcurg un moment dificil. În momentele dificile popoarele puternice se adună împreună, nu se despart în facţiuni antagonice, se tratează cu respect, iar nu cu duşmănie, îşi pun în comun ideile şi aptitudinile pentru a depăşi acel moment dificil.
Momentele dificile se depăşesc prin coeziune şi rezilienţă, ele nu pot fi combătute prin divizare şi acuzaţii aruncate unor categorii sociale sau profesionale. Ca româncă, este convingerea mea că suntem un astfel de popor. Rămâne astfel pentru mine inexplicabilă apetenţa manifestată uneori în spaţiul public în a stimula societatea împotriva justiţiei, iar nu în sensul de a o privi ca o parte vitală a întregii societăţi”, transmite Corina-Alina Corbu, potrivit News.ro.
Aceasta arată că românii în vârstă îşi amintesc ce înseamnă o societate fără justiţie independentă şi şi cum era când judecătorii nu aveau puterea de a cenzura abuzurile statului împotriva cetăţeanului.
„Este perfect legitim ca, în momentele de linişte, unora sau chiar multora dintre cetăţeni să li se pară justiţia noastră prea lentă, să remarce episoade de incompetenţă sau aroganţă sau chiar, pentru că tot este la ordinea zilei, să aprecieze că acest serviciu public costă contribuabilul prea mult faţă de ce oferă. Şi nu trebuie să ne ascundem, unele dintre aceste critici, au o bază factuală relevantă pe care se întemeiază.
Ceea ce se trece însă sub tăcere de către cei care încearcă să portretizeze puterea judecătorească ca «inamic al societăţii» este cât de «scump» este însă să nu ai instanţe judecătoreşti independente şi puternice, la care să poţi apela la cetăţeni atunci când drepturile tale sunt încălcate. Şi sunt sigură că foarte mulţi dintre cei care s-au aflat într-o astfel de situaţie împărtăşesc această concluzie”, spune magistratul.
Preşedinta Curţii supreme de justiţie vorbeşte şi despre atitudinile critice vizavi de sistemul judiciar.
„Revenind la criticile aduse sistemului judiciar, chiar şi la o trecere în revistă extrem de rapidă se remarcă că multe dintre acestea se întemeiază pe o stare de spirit născută pe baza unor situaţii inechitabile din trecut, care au fost corectate tocmai cu implicarea activă a sistemului judiciar, şi care astăzi nu ar mai fi posibile, pe compararea unor situaţii care nu sunt echivalente, cum ar fi «confundarea» celor mai mari venituri din sistem cu media veniturilor din sistem, sau pe repunerea obsesivă în discuţie, la intervale foarte reduse de timp de la ultima modificare, a unor elemente fundamentale ţinând de statutul magistraţilor.
RelatedPosts
Motivaţia acestor atitudini poate fi diversă, de la obţinerea de simpatie şi capital politic ori de la un posibil calcul cinic de slăbire a acelei puteri a statului care este independentă faţă de puterea politică şi până la convingerea sinceră a autorilor. Aceasta, la rândul ei, poate fi cauzată în mod obiectiv de deficienţele reale ale justiţiei, de care aminteam, dar poate fi (şi de multe ori a fost) şi urmarea unei documentări insuficiente sau partizane sau a ignorării imaginii de ansamblu asupra modului de funcţionare a acestui serviciu public.
Indiferent de motivaţii, efectul acestor atitudini este acelaşi – slăbirea justiţiei prin diminuarea prestigiului acesteia. Această emoţie negativă generată în societate descurajează judecătorii să-şi continue cariera, va începe să inhibe absolvenţii de top să opteze pentru sistemul judiciar, face acceptarea deciziilor judiciare de către părţi mai dificilă, ”instigând” astfel, în mod paradoxal, la existenţa şi mai multor litigii şi agravând problemele sistemului”, mai transmite Corbu.
Aceasta susţine că judecătorii nu a ascuns niciodată problemele majore cu care se confruntă sistemul judiciar, ci au semnalat constant agravarea supraîncărcării, luând toate măsurile administrative posibile pentru a preveni efectele acesteia asupra duratei proceselor.
„Spre deosebire de alte profesii, mecanismele disciplinare funcţionează în mod efectiv; periodic există cazuri de magistraţi sancţionaţi pentru diferite abateri disciplinare, astfel că, în mod obiectiv, nu poate fi reţinută impunitatea atât de des clamată în poziţionări publice, însă este indubitabil că acest sistem de asigurare a responsabilităţii trebuie în continuare rafinat şi întărit, după cum trebuie stimulată suplimentar şi auto-disciplina profesională.
Însă, dacă acest proces de contrapunere a justiţiei în raport cu societatea va continua să se manifeste periodic, în orice situaţia de criză vom traversa, dacă cariera de judecător va deveni tot mai puţin atractivă, iar statutul judecătorului nu va avea stabilitatea necesară, dacă vom avea din ce în ce mai puţini judecători şi dacă ei vor proveni din ce în ce mai puţin dintre absolvenţii de elită, cu alte cuvinte, dacă justiţia va deveni mai puţin puternică, atât ca putere a statului, cât şi la nivelul individual al judecătorului toate deficienţele pe care le constatăm astăzi nu vor dispărea şi nu se vor atenua, ci dimpotrivă, se vor amplifica şi se vor croniciza”, avertizează judecătoarea.
Ea arată că, în condiţiile în care într-un proces în justiţie o parte pierde şi alta câştigă, „judecătorii şi sistemul judiciar nu vor câştiga niciodată un concurs de popularitate”.
„Este cu atât mai important să li se prezinte corect cetăţenilor locul şi rolul justiţiei în arhitectura statului şi faptul că aceasta este de fapt ultimul loc în care îşi pot apăra drepturile dacă le-au fost încălcate. (…) Cred cu tărie că aceleaşi două coordonate – responsabilitate şi echilibru trebuie să prevaleze şi în discursul public al celorlalte două puteri ale statului atunci când se referă la cea judecătorească. (…)
Rolul fundamental al justiţiei, precum şi realităţile şi situaţia concretă a acestui serviciu public trebuie prezentate onest, profesionist şi constructiv, singularizarea în mod negativ a judecătorilor, pentru a-i contrapune altor profesii şi categorii sociale trebuie să înceteze şi aceasta este o obligaţie care revine tuturor puterilor statului, nu numai celei judecătoreşti”, mai spune preşedinta ÎCCJ, adăugând că regretă că tonul mesajului său, ultimul transmis în calitate de şef al instanţei supreme, „nu este poate cel mai festiv”.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
