- Diuretic preparat din ceapa si miere
Se iau 1-2 cepe (cam 100 g), 50 g miere si 200 ml apa. Ceapa curatata si spalata se taie in citeva bucati (in 4) si se pune la fiert, timp de 15 minute, intr-un vas acoperit, la foc domol. Dupa ce se racoreste putin, ceapa se stoarce, se strecoara, iar in lichidul obtinut se adauga mierea. Se amesteca bine, pina la omogenizare.
Preparatul se bea caldut, toata cantitatea, seara la culcare. Leacul se prepara de cite ori este nevoie.
Actiunea terapeutica: este un preparat diuretic, contraindicat insa bolnavilor de diabet, ulcer gastric sau duodenal, sau celor cu alergie sau intoleranta (la miere, ceapa).
- Tonic din aloe cu miere
Se iau 750 g frunze proaspete de aloe, 1.250 g miere si 500 ml suc de lamiie (se pot reduce cantitatile, proportional). Frunzele se iau de la un aloe de peste 3 ani, care nu s-a udat 5 zile. Se spala bine, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla sau ceramica smaltuita. Se adauga peste frunze mierea si se omogenizeaza bine, apoi se adauga sucul de lamiie si se amesteca din nou. Vasul se acopera si se lasa la macerat timp de 5 zile, in frigider (sau alt loc uscat, intunecos si rece).
Preparatul este un excelent tonic. Medicina populara din Rusia si celelalte tari vecine recomanda acest leac in boli nervoase, astenii, in tulburari de crestere la copii, in convalescenta dupa boli infectioase, in ulcere gastrice si duodenale sau in astm bronsic.
Se poate pastra cel mult doua saptamini, de aceea este mai bine sa se prepare cit se poate consuma in acest interval. Leacul se administreaza numai copiilor peste 3 ani cite o lingurita dimineata. Copiilor de 6-9 ani li se da cite o lingurita dimineata si seara, de 3 ori pe zi, dupa mese, timp de o luna. Apoi, dupa o luna pauza, se poate repeta cura inca o luna.
Adultii vor lua cite o lingura de 3 ori pe zi, inaintea meselor, in cure de cite o luna intre ele.
- Unt cu miere
Intr-un vas de sticla sau portelan se amesteca 100 g unt cu 100 g miere. Se freaca bine pina se omogenizeaza ca o crema.
Este un leac pentru fixarea calciului, indicat in spasmofilii, crize tetanice, la copiii cu debilitate, cu lipsa a poftei de mincare, slabiciune, pierderi de greutate sub valoarea normala, in convalescenta si in graviditate si lehuzie.
Contraindicat alergicilor la unt si miere, precum si bolnavilor de diabet, celor cu afectiuni renale, colibaciloza, obezitate sau icter si alte boli de ficat.
Copiilor intre 6 luni si 3 ani li se va da cite o lingura pe zi. Copiilor de peste 3 ani si adultilor li se vor administra de la 2 la 6 lingurite zilnic, in functie de virsta si greutate corporala.
Se poate pastra cel mult 12 ore la frigider.
- Suc de ceapa cu miere
Se prepara dintr-un kilogram ceapa rosie si 300 g miere de munte (din flora montana). Ceapa se curata, se spala, se taie nu foarte marunt si se zdrobeste (in robot, storcator de fructe si legume sau chiar in masina de tocat). Trebuie sa rezulte 600 ml suc limpede de ceapa (pulpa se stoarce printr-o bucata de pinza). Se transfera sucul intr-o sticla curata, apoi se adauga si cele 300 g miere. Se amesteca bine, se inchide si se pastreaza la frigider.
Zilnic se iau cite 150 ml din acest amestec – cit 50 g inaintea sau in timpul celor trei mese principale. Cura dureaza o luna, cu o saptamina pauza, apoi se poate repeta, la nevoie.
Leacul este recomandat pentru compensarea si disparitia varicelor, caci actioneaza favorabil asupra circulatiei mai ales periferice venoase. Este util si in alte probleme de circulatie, in congestie cerebrala, arterioscleroza cerebrala sau generala, astenii.
Este contraindicat pentru diabetici, pentru cei ce sufera de gastrite, duodenite, ulcere gastrice si duodenale sau pentru alergii la una din componente.
Se poate pastra la frigider timp de o saptamina.
- Valeriana (odolean) cu miere
Din radacina uscata de odolean (valeriana), pisata in piulita, se ia o lingurita care se pune intr-un pahar. Se adauga o lingura de miere si se amesteca bine, pina la omogenizare.
Toata cantitatea preparata se consuma dintr-o data la o singura priza. Este un leac recomandat in crize de nervi, agitatie, dureri de cap, in momentul crizei. Aceeasi doza se poate da seara la culcare, cu o ceasca de ceai de tei, celor ce sufera de insomnie. Este un foarte bun calmant.
Nu se recomanda alergicilor, conducatorilor auto, iar la copii – cu avizul medicului. Este un preparat ce nu poate fi pastrat. Trebuie consumat imediat dupa preparare, caci daca se tine o ora la temperatura camerei devine toxic.
- Siropul de propolis
Acest sirop se prepara din 50 g propolis, 200 ml apa si 50 g miere. Propolisul, bine curatat, se pune intr-o cratita smaltuita cu cele 200 ml apa. Se fierbe acoperit, la foc moale, pina scade la jumatate. Lichidul cald se strecoara prin tifon, se transfera intr-o sticla si se adauga mierea. Se omogenizeaza preparatul cit este caldut.
Preparatul este cu atit mai activ cu cit este mai proaspat. Se pastreaza la frigider cel mult doua saptamini. Siropul acesta are actiune bactericida, bacteriostatica, este usor antibiotic, dezinfectant, antitusic. De aceea, este indicat in toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale cailor respiratorii – bronsite, traheobronsite, tuse spastica, bronsite astmatiforme, astm bronsic.
Nu se administreaza copiilor sub 2 ani, de asemenea persoanelor cu hepatite cronice, alergii la propolis sau miere (si la polen), precum si in diabet.
- Baie tonifianta cu plante si miere
La aceasta baie se folosesc frunze de izma (menta), frunze de nuc, miere si apa.
Intr-un recipient se pun 100 g frunze de izma verzi sau uscate si 100 g frunze de nuc. Peste frunze se toarna 3 litri apa clocotita si se lasa sa se raceasca la temperatura miinii. Apoi se adauga 100 g miere si se amesteca bine, pina se topeste toata mierea.
Picioarele sau miinile obosite se spala cu apa calduta si sapun, apoi se introduc in aceasta apa calduta. Se mentin cel putin 30 de minute. Procedura se poate repeta ori de cite ori este nevoie.
Baia aceasta este un remediu faimos in medicina populara impotriva oboselii miinilor si picioarelor. Nu se recomanda persoanelor alergice la una din componente.
