Acasa
Un ordin religios creat la Ierusalim în secolul al XI-lea funcţionează după aceleaşi reguli şi în zilele noastre. Are un rol bine definit: să îi ajute pe cei aflaţi în nevoie. Ordinul Suveran de Malta este un stat atipic, adică nu are teritoriu şi cetăţeni, dar are imn, constituţie, ambasade şi deci relaţii diplomatice cu 120 de ţări. Cavalerii şi damele vremurilor moderne sunt acolo unde cineva suferă, indiferent dacă vorbim despre zone de război sau oameni lipsiţi de posibilităţi care trăiesc în zone aflate în pace. Roberto Musneci este ambasadorul Ordinului de Malta la Bucureşti şi ne dă toate detaliile despre ce înseamnă diplomaţia umanităţii, într-un nou episod Paşaport diplomatic.
Cristina Cileacu: Roberto Musneci, ambasadorul Ordinului de Malta în România, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Roberto Musneci, ambasadorul Ordinului de Malta: Bine v-am găsit şi mulțumesc pentru invitație.
Cristina Cileacu: Ordinul de Malta este un ordin religios care a fost înființat în secolul XI la Ierusalim. Nu are un loc anume, nu este o țară, dar în schimb are constituție, are steag, are imn, are ambasadori. Cum poate un ordin să aibă relații diplomatice cu 120 de țări?
Roberto Musneci: Vine din istorie. Noi am fost înființati la Ierusalim, așa cum ai spus, în 1048, iar în 1110-1113, sfântul Pontif Pascal al II-lea, la vremea respectivă ne-a dat suveranitate asupra anumitor teritorii. De fapt, până la 1300 am guvernat Ierusalim și parte a respectivă din nord, Africa, după, până la 250 de ani, Rodos, și câteva zeci de ani, Ierusalimul și o parte din nordul Africii, din 1530 până la 1798, când Napoleon ne-a dat afară.
Cristina Cileacu: V-a dat afară din Malta, da.
Roberto Musneci: Și acum suntem ca guvern la Roma, dar am păstrat toate caracteristicile de suveranitate, de fapt, în termeni diplomatici, suntem un stat atipic.
Cavaleri diplomaţi în slujba umanităţii
Cristina Cileacu: Umanitatea este în centrul diplomației pe care o face Ordinul Suveran de Malta și aș vrea să vă întreb care sunt activitățile mai concrete pe care, de pildă, le derulați în relația cu Uniunea Europeană și inclusiv cu România?
RelatedPosts
Roberto Musneci: Noi ne mişcăm în funcţie de nevoile din fiecare teritoriu unde acționăm. Suntem 14.000 de cavaleri în toată lumea, peste 100 de mii de voluntari și acționăm cu o postură diferită, depinde unde ne aflăm. Decât suntem în Siria, de exemplu, acolo avem spitale de război. Dacă suntem în Italia, de exemplu, avem o prezență foarte structurată în sudul Italiei, unde primim refugiații care vin din Africa de Nord, dar în orice oraș din Italia sau din Franța sau din Germania, de exemplu, oamenii fără adapost pot să conteze pe noi. Lucrăm cu oamenii cu dizabilitați, oameni fără adăpost, trafic de persoane, nu numai în Uniunea Europeană, dar și în Moldova și în alte țări unde sunt probleme relevante. Atunci noi acționăm unde identificăm nevoi specifice. Și motto-ul nostru este Tuitio fidei et obsequium pauperum, adică apărarea credinței și sprijinul săracilor şi bolnavilor.
Cristina Cileacu: Și în România, mai concret, ce activități are Ambasada Ordinului de Malta?
Roberto Musneci: Ambasada este foarte mică, dar ambasada, de fapt este un fel de catalizator pentru activități ale Ordinului. Ordinul este format din Asociația de cavaleri, sunt în jur de 20 de cavaleri, ambasada, care are relațiile diplomatice și ajută cavalerii să fac activitațile pe care le-am menționat și structura de ajutor, adică un ONG de fapt, care are peste 1000 de voluntari și 120 de angajați. Am dezvoltat doar în România în jur de 106 proiecte diferite, în 18 birouri pe care le-am deschis în țară. La Cluj, de exemplu, avem o grădiniţă, cum se spune românește, o grădiniță pentru copii cu handicap, de 27 de ani de fapt, nu s-a înființat de ieri. La Sfântu Gheorghe avem o clădire pe care am adaptat-o pentru oamenii fară adapost. Anul trecut ne-am dus acolo pentru prima dată, am luat-o acum doi ani, erau de obicei o medie de 60 de oameni fără adăpost care veneau în fiecare noapte, după anumite reguli. 27 din ei au găsit un loc de muncă, după un an în care au stat acolo. Adică ideea este să-i reincludem în structura socială. Incluziunea socială este una din priorităţile noastre.
Cristina Cileacu: Ordinul, am spus la început, are origini în Evul Mediu. Ce mai înseamnă cavalerism? Pentru că spuneați că sunt cavaleri ai Ordinului de Malta și în România. Şi sunt şi doamne.
Roberto Musneci: Da, sunt cavaleri şi sunt şi dame. Activitatea de binefacere nu este legată doar de nevoile de care ne ocupăm, vine, de fapt, dintr-o credință religioasă, vine dintr-o activitate care decurge din exemplul lui Hristos și în experiența noastră, în momentul în care o activitate de binefacere este bazată pe principii spirituale, este mult mai structurată, mult mai solidă și sustenabilă pe termen lung. Ar trebui să fie un motiv pentru care suntem „în piață”, de peste 1000 de ani.
Ordin catolic în slujba tuturor religiilor
Cristina Cileacu: Acesta este un ordin catolic, dar ajutorul pe care îl dă Ordinul Suveran de Malta se adresează tuturor. De pildă, acum avem în derulare un război în Europa. Este vorba de războiul început de Rusia în Ucraina. Ucrainienii sunt la rândul lor creștini, dar nu sunt catolici, sunt ortodocși. Cum sunt ei ajutați de Ordinul Suveran de Malta?
Roberto Musneci: În primul rând, din anul 1048, noi nu am avut nicio problemă cu tema asta.
Cristina Cileacu: Cu religia.
Roberto Musneci: Cu religia. Da, suntem catolici, dar în spiritul Ordinului şi în spiritul Bisericii Catolice, noi îi ajutăm pe cei care au nevoie să fie ajutaţi. Este clar că dacă operăm în Orientul Mijlociu şi în zone de război, cea mai mare parte din voluntarii noştri sunt musulmani. În Ucraina, dar și în Rusia, o parte bună din voluntarii noştri sunt ortodocşi. Asta nu este o problemă. Noi ajutăm pe cine are nevoie, independent de rasă, religie, sau de orice altceva, nu discriminăm pe nimeni. Ce facem în momentul de față în Ucraina? În primul rând, noi avem un ambasador în Ucraina, avem o structură diplomatică şi o structură de ajutor, dar toată lumea s-a mişcat pentru a ajuta Ucraina. În acest moment teribil ne-am mișcat noi din România, s-au mişcat frații noștri din Polonia, din Ungaria, din Statele Unite, din Italia, din Franța. România are un avantaj. România a devenit un catalizator de ajutor care vine nu numai din România, acesta este motivul pentru care anul trecut am deschis un depozit la Beregovo, de 10.000 de metri pătraţi, unde aducem bunuri și alte echipamente care vin de fapt din toată lumea. Bineînțeles, din Statele Unite vin resurse financiare. Pentru ei logistica este mai complicată, dar din Italia, din Franța, din Germania, din Ungaria, din Polonia vin de toate. Vom face acelaşi lucru în Kamianets-Podilskyi, unde am fost chiar în ianuarie anul acesta și acolo vom deschide un spital mobil și am identificat anumite nevoi, în mod particular pentru copii. Acolo sunt centre unde sunt cazați copii care au ambii părinţi pe front, este o situație incredibilă, copiii sunt copii, încă nu realizează riscul pe care îl au în momentul de față și am descoperit nişte oameni excepționali în Ucraina, cu care ne înțelegem fără nici un fel de problemă. Avem încredere totală în modul în care operează cu bunurile și cu resursele pe care noi le punem la dispoziție, și vom continua.
Resursele financiare ale Ordinului de Malta
Cristina Cileacu: Și de unde vin aceste resurse, spuneați că mare parte din bani vin, de pildă, din Statele Unite. Dar cum se finanțează Ordinul de suveran de Malta, pentru că e bine să dai ajutor, ajutor înseamnă umanitate în primul rând, dar în al doilea rând, ca să fie consistent ajutorul, este nevoie de bani. De unde vin banii?
Roberto Musneci: Cum spuneam mai devreme, Ordinul de Malta este un ordin laic religios. Dacă spun religios, aş spune providența, dacă spun laic, sunt în istoria Ordinului forme de finanțare multiple. Istoric vorbind, o serie de familii cu parcurs bogat, familii nobiliare din Europa au donat proprietățile lor în diferite momente ale istoriei. Și aceste proprietăți, de exemplu, în Italia sau Franța sau în Germania, sunt gestionate ca business. Avem, bineînțeles, fonduri care vin din donații, de la voluntarii nostri, de la cavaleri, bineînțeles, de la cei 14000 de cavaleri din toata lumea. Dar noi aplicăm și la fonduri europene, la alte fonduri care sunt puse la dispoziție pentru activitatea noastra medicală și socială. Adică structura de finanțare în general e multifactorială, vine din donații, vine din fonduri care sunt puse la dispoziție, vine din moşteniri, de pe tot felul de canale.
Graniţe deschise pentru diplomaţia credinţei
Cristina Cileacu: Da, spital de război, nu vă mai luptați acum, doar ajutați. Cum intră Ordinul de Malta, spuneam că sunt ambasadori, dar totuși există anumite regimuri în continuare în lume unde nu este atât de simplu să pătrunzi, astfel încât să-i poți ajuta pe cei care chiar au nevoie de acolo, de la fața locului. Cum se întâmplă asta?
Roberto Musneci: În primul rând, cred că avem în zonele respective ambasadori foarte, foarte buni, care știu cum să dialogheze. Faptul că noi nu discriminăm în ajutor este un element bun. Al doilea element este cunaşterea situației din locul respectiv. Adică diplomația credinței, în anumite zone ale lumii este o parte integrală din procesul diplomatic, împreună cu diplomația politică, militară, economică, culturală, tot ce vrei tu, dar în anumite zone unde credința este o parte integrală din discursul politic, din narativul politic al unei anumite țari, acolo implicarea la nivelul autoritaților religioase este un element fundamental pentru, de exemplu, dezescaladarea conflictului. Se structurează în acest mod un sistem de încredere reciproc, care le permite reprezentanţilor noştri, nu fără riscuri, dar le permite să intre să structureze un mecanism de ajutor, care e deschis și pentru cei, repet încă o dată, care nu sunt catolici și care nu sunt creștini.
Credinţa nu justifică războaie
Cristina Cileacu: Ordinul de Malta este un ordin care a sprijinit întotdeauna creștinismul, a luptat pentru creștinism, dar războiul din Ucraina, dacă este să-i ascultăm pe ruși de data aceasta, se duce tot în numele creștinismului. Cum este această relație?
Roberto Musneci: Creştinismul, ca orice credință, nu trebuie să fie manipulată. Și cred că am răspuns la întrebare. Dacă suntem creștini, sau dacă avem o credință, nu trebuie să o manipulăm și cred că propaganda, momentul de față al Rusiei, de fapt este o manipulare a creştinismului.
Cere şi ţi se va da
Cristina Cileacu: Cum îi alegeți pe cei pe care-i ajutați? Trebuie să fie anumite categorii sociale sau pur și simplu cine bate primul la ușă primește ajutor?
Roberto Musneci: Cine bate primul la ușă și nu poate să se ajute singur, bineînțeles. Este clar că ne axăm pe zone unde sunt nevoi specifice. Vă dau niște exemple: în pandemia de covid am deschis un spital în timp record, la Milano, cu 300 de aparate respiratorii. Acesta a fost făcut de Ordinul de Malta, cu coordonarea protecției civile din Italia, cu care lucrăm cot la cot, la fel cum facem aici cu SMURD, adică Arafat pentru noi este un punct de reper în acest sens. Dacă ne uităm la sudul Italiei, de exemplu, acolo suntem implicaţi în criza migrației din nordul Africii și acolo sunt alte tipuri de nevoi, ale tipuri de capacități, care sunt selectate la nivelul voluntarilor, angajaților, cavalerilor şi damelor. Dacă ne uităm la Roma, la Milano, la alte orașe, suntem în jurul fiecărei gări, cu ajutor pentru cei fară adăpost, fãrã puncte de reper, pe care noi îi ajută și în România, pe care îi ajutăm în fiecare zi. Din când in când, pur și simplu cu ceva de mâncare, iar uneori cu un adăpost, cu un proces care implică și sprijin psihologic, noi avem și psihologi în rândul Ordinului.
Binele îmbracă multe forme
Cristina Cileacu: Și, la rândul lor, cei care primesc ajutor ce trebuie să dea la schimb, pentru că există această vorbă pe care o știe toată lumea că nimic nu este gratis în viață.
Roberto Musneci: Nu, cu noi este tot gratis. Noi nu cerem absolut nimic și asta este foarte important, pentru că sunt anumite organizații în anumite țări, printre care România, dar nu numai, în care schimburile noastre sunt folosite pentru alte motive, din păcate, de organizații care n-au nicio legătură cu Ordinul nostru. Noi nu vindem titluri, nu vindem programe financiare, programele mobile, nu vindem nimic, nu cerem nimic. Cei care vor să participe la anumite programe și au capacitatea să participe cu timpul lor sau cu resursele lor financiare, ușile sunt deschise, dar noi nu vindem și nu cerem absolut nimic. Beneficiarii nostri, cei care pot să contribuie cu munca lor, de exemplu, în Ucraina, dar și în România și în alte țări, au un sistem prin care achiziționează bunurile de care au nevoie și în schimb, dacă au anumite deprinderi, de exemplu, cunosc bine matematica, pot să dea meditații copiilor dezavantajaţi, care au nevoie de meditații la matematică. Inventez, dar despre asta vorbim și se întâmplă aici, în Colentina, la unul din centrele noastre. Avem voluntari, care de fapt ajută copiii să-şi facă temele după-amiaza. Noi nu avem nicio cerere pentru beneficiarii noştri. Punct.
Cavalerii vremurilor moderne
Cristina Cileacu: Fiind un ordin religios, cavalerii de la Malta, cei care l-au înființat, există și în secolul XXI.Cum anume devii cavaler de Malta și, respectiv, damă de Malta?
Roberto Musneci: În primul rând, trebuie să fie un catolic observant, nu este ceva care se inventează pur şi simplu, ci vine după o viață pe care ai dus-o, ai ajutat în cadrul bisericii anumite inițiative, te simţi spiritual aproape de aceste teme. Și după, este o perioadă de pregătire, de obicei în jur de doi ani, unde dezvolţi relaţii cu cavaleri, cu dame, cu preoți care sunt de fapt ghizii spirituali, cu care ne întâlnim din când în când să reflectăm cum se îmbină activitatea de binefacere cu elementele spirituale, cu credința noastră. După această perioadă, grupul de confrați și de dame, le propune să intre în Ordin. Nu este o structură, trece un timp, nu se întâmplă peste noapte și nu se întâmplă pentru că ai făcut o anumită donație.
Cum funcţionează Ordinul de Malta
Cristina Cileacu: Și ultima întrebare, ca să înțeleagă toată lumea din România, pentru că sunteți un italian care locuiește în România de foarte mult timp și de aceea și vorbiți româna atât de bine. Ce înseamnă mai concret activitatea dumneavoastră de Ambasador al Ordinului Suveran de Malta în România?
Roberto Musneci: În primul rând un element educațional, nu vreau să fiu arogant, multă lume confundă încă Malta și Ordinul de Malta. Ordinul de Malta a gestionat, a guvernat Malta 300 de ani, dar după 300 de ani nu am mai fost acolo și de multe ori încă se confundă. La nivel diplomatic, la nivelul autorităților, la nivelul opiniei publice este un element de informare important. După, este un element catalizator al activitaților Ordinului, pentru că noi avem, așa cum am spus, trei structuri: cavalerii, voluntarii și serviciul diplomatic. Serviciul diplomatic ajută să catalizeze activitațile și să se coordoneze cu guvernul central, care se afla, cum știi, la Roma. Şi bineînțeles, ambasada de multe ori are și un rol larg pentru a găsi finanțări pentru anumite activitați și este implicată atunci când, la nivelul autorităților centrale sau locale apar niște probleme, elemente care trebuie rezolvate din punct de vedere diplomatic. Acesta este rolul. Nu avem un consulat, pentru că nu avem cetățeni de fapt şi atunci munca este relativ simplă.
Cristina Cileacu: Roberto Musneci, mulțumesc mult pentru acest interviu.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
