Măriuca Talpeș, cofondatoarea Bitdefender îndrăgostită iremediabil de matematică, vrea să ajute educația din România să intre în Top 10 european până în 2035. Soluția problemei?
Acest articol a apărut în numărul 56 (7 – 20 ianuarie 2019) al revistei NewMoney
Legenda era, la sfârșitul anilor ’80 și imediat după Revoluție, că școala românească ar fi una dintre cele mai bune din lume. Că familiile care „scăpau“ în Occident erau obligate să-și înscrie copiii la școală în ani mai mari, atât de avansați erau cu învățătura. Mitul s-a dărâmat fără drept de apel în următorii ani, iar din 2006, odată cu apariția testelor PISA, am aflat care e de fapt locul școlii românești printre suratele de pe continent: la coada Europei.
Pe cât de slabă e în prezent școala românească, pe atât de mult poate să crească în decursul a numai câțiva ani. E convingerea Măriucăi Talpeș (55 de ani), cofondator Bitdefender și CEO al Editurii Intuitext. Cum reformele repetate ale celor 25 de miniștri de resort din ultimii 29 de ani nu au schimbat prea mult în bine situația, Măriuca Talpeș a trecut la acțiune.
„Cele mai bune organizații care au reușit să demonstreze deja că pot schimba cultura dintr-o școală, modul de lucru cu copiii, performanțele lor, ne-am adunat cu toții și am decis să facem un plan de intervenții pe patru sau cinci ani. Acesta va fi aplicat în grupuri de școli, pentru că ne-am gândit noi că ar fi mai eficient să schimbăm modul de lucru în școli care, geografic, sunt apropiate“, spune Măriuca Talpeș. Este o inițiativă a oamenilor de afaceri, convinși deja că școala românească nu le furnizează forță de muncă suficient de bine pregătită și care au decis să facă ceva în acest sens de câțiva ani încoace. S-au lămurit însă repede că „un proiect ici, un proiect colo sigur că schimbă câte ceva, dar nu suficient încât să putem măsura: «Gata, am luat-o înainte! Suntem, ca țară, pe un drum crescător!»“, explică Măriuca Talpeș.
Planul e simplu: oameni de afaceri să adopte anumite școli pe un interval de patru-cinci ani. În această perioadă, progresul să fie măsurat anual prin indicatori clari, precum cei din testele PISA, iar la final, indicatorii aceia să fie de top european. „Ambiția noastră este ca până în 2025-2030 să avem aproximativ 150 de grupuri, adică să atingem aproape o treime din școlile din România. De aici, sperăm noi, se va forma un bulgăre suficient de mare încât să atingă și celelalte școli“, explică strategia Măriuca Talpeș.
Cum ultimele evaluări internaționale arată că 40% din adolescenții români de 15 ani nu înțeleg un text de la prima citire, iar unul din patru elevi care începe școala nu ajunge să termine liceul, este evident, spune antreprenoarea, că schimbarea trebuie să înceapă din școlile primare.
„Acolo, copilul trebuie să învețe să citească, dar și să rezolve lucruri noi. Nu să devină un roboțel, ci să învețe să gândească singur, liber, pe probleme noi. Să aibă bucuria descoperirii, iar pentru asta, la școală, în fiecare zi, trebuie să se întâmple ceva nou, iar el, cu mintea și mânuțele lui, să fie pus să rezolve, să construiască.“
STATUL, NU CU MÂINILE-N SÂN. „Câștigurile obținute în primii ani generează beneficii la toate celelalte niveluri. În timp ce deficitele din educația timpurie generează la rândul lor deficite și mai mari în toate celelalte cicluri“, punctează Mircea Miclea, fost ministru al Educației. Universitarul atrage pe de altă parte atenția că statul, „o colecție de funcționari“, va fi foarte bucuros dacă oamenii de afaceri îi vor prelua sarcina de a asigura o educație de calitate. „Oamenii aceia vor fi foarte fericiți să nu mai facă nimic, dar să încaseze salariile. Statul nu trebuie derobat de responsabilitate, pentru că el beneficiază de taxele plătite de toți cetățenii și este responsabil de educarea tinerei generații.“
Fostul ministru merge și mai departe cu raționamentul. „Statul trebuie să sprijine întreprinzătorii care preiau o parte din rolul său. În afară de achitarea costului standard per elev, ar trebui să ajute întreprinzătorii și-n alte moduri: să suporte o parte din cheltuielile de întreținere ale școlilor și grădinițelor private. Se pot imagina și alte aranjamente fiscale avantajoase, dacă de exemplu întreprinzătorul privat își oferă know-how-ul și antrenează profesorii din școlile publice.“
Tocmai aici este marea problemă. Un studiu publicat în primăvară de Romanian Business Leaders arată că, într-un top al profesiilor, dascălii se vedeau pe penultimul loc dintr-o listă de 13 meserii, înaintea doar a bibliotecarilor. Părinții îi vedeau la mijlocul clasamentului, pe locul șapte. „Asta înseamnă că sunt foarte amărâți de ce li se întâmplă“, spune Măriuca Talpeș, care atrage atenția că „și ei trebuie să meargă în fiecare zi cu plăcere la școală. Altfel, își transmit nemulțumirile către copii. Iar pentru cei mici este foarte neplăcut să aibă în față un adult care să nu știe cum să plece mai repede de-acolo“.
