Când viteza mică este un avantaj – Cele mai frumoase peisaje pe care le poți vedea de la ferestrele trenurilor românești

0

Viteza medie a trenurilor românești este de sub 45 km/h, iar acest lucru este bun dacă vrei să privești peisajul. Și sunt multe locuri unde ai ce vedea: zone unde trenul urcă la peste 1.000 m altitudine, locuri unde se apropie de Marea Neagră sau zone unde timp de zeci de kilometri sunt traversate păduri superbe. De la Eforie până la Sighet și de la Oravița până la Vatra Dornei, mai jos puteți citi în detaliu despre cele mai frumoase zone către care merită să iei trenul.

 

Avem țară întinsă și trenuri cu viteze mici. Un drum de la Sighetu Marmației până la Mangalia durează peste 19 ore (860 km), iar de la Iași la Timișoara faci peste 16 ore pe 800 km.

Dar din tren poți să te bucuri de peisaj, dacă ai timp și poftă de asta. Sigur este că trenurile românești traversează multe locuri superbe.

O dată la doi ani apare un volum de peste 500 de pagini, Europe by Rail – The Definitive Guide, iar în cea mai recentă ediție, apărută în aprilie 2022 – România figurează într-un traseu lung ce pornește de la Budapesta și se termină la Mangalia. Sunt descrise orașe precum Sighișoara, Sibiu, Brașov, București și Constanța, dar România oferă mult mai multe peisaje feroviare superbe.

În anii 60 și 70, când parcul auto din România era de zece ori mai mic decât în prezent, se găseau cărți care descriau diverse trasee feroviare și propuneau circuite, unele și de 10-15 zile. Circuite parcurse aproape în totalitate cu trenul, și în mică parte cu autobuzele „IRTA”.

În prezent așa ceva ar părea o glumă pentru cei mai mulți, mai ales că zeci de secții de circulație s-au închis, iar pe aproape toate magistralele vitezele sunt mai mici decât acum 40 de ani. Mai este un obstacol în calea circuitelor feroviare de pe vremuri: la diversele noduri feroviare, fie că vorbim despre Teiuș, Podu Olt, Cluj, Brașov, Dej, Mărășești sau Pașcani legăturile nu sunt grozave și poți fi nevoit să stai ore bune.

Partea bună este că trenul te poate duce în zone cu natură superbă și sălbatică, iar peisajul este mai frumos decât cel de pe șosele. Trebuie însă răbdare și trebuie să fii pregătit pentru întârzieri sau pentru cazurile în care se defectează locomotiva și una funcțională vine în 2-3 ore.

Am selectat cele mai pitorești trasee feroviare din țară, însă nu mocănițe care circulă 2-3 luni pe an, ci porțiuni care sunt în Mersul Trenurilor și pentru care poți cumpăra bilete online. În toate zonele pe care le-am descris sunt mai multe trenuri pe zi, pe sens, cu excepția primului exemplu care este o cale ferată monument.

Oravița – Anina, linia 125

Oravița – Anina este cea mai veche linie de cale ferată de pe actualul teritoriu al României, fiind construită de austrieci acum 159 de ani. Pe cei 33 km peisajele sunt superbe, iar trenul trece prin 14 tunele și pe 10 viaducte. În prezent circulă un singur tren pe zi, până în 2005 erau trei trenuri pe zi. Tot este bine, fiindcă linia a fost la un pas de a rămâne fără vreun tren, cum s-a întâmplat cu alte peste 40 de secții de circulație.

Pe calea ferată Oravița – Anina (sursa andreass96, Dreamstime.com)

Trenul face două ore și are cinci opriri pe traseu.

Biletul costă 29 de lei. Problema este că la Oravița nu se poate ajunge cu trenul, o opțiune fiind microbuzul, din Reșița (36 km de Anina).

Construită de administrația Habsburgică, calea ferată Oravița – Anina este cea mai veche linie de cale ferată de pe actualul teritoriu al României. Are 33 de km, a fost deschisă în 1863 și este supranumită „Semmering-ul bănățean” după numele primei linii montane adevărată din Europa, Semmering Bahn, deschisă în 1854 în Austria și aflată încă în funcțiune.

 

Linia Oravița – Anina este inclusă în Lista Monumentelor Istorice (2015) și reprezintă una dintre bijuteriile tehnice și arhitecturale din Europa de sud-est. Calea ferată Oravița – Anina este totodată și unul dintre cele mai importante puncte de atracție turistică din Banat.

Deși Oravița se află la altitudini de 200-350 m, în apropiere sunt mai multe dealuri semețe, cel mai înalt punct fiind pe dealul Tâlva Mare, 835 m. Anina este un oraș cunoscut pentru minele de huilă. un oraș care se află la peste 500 m altitudine, având și el, la fel ca Oravița, dealuri ce se apropie de 900 m alt (dealul Porcarului, 854 m).

Zona Sinaia – Timișu de Sus, pe magistrala 300

București – Brașov este cea mai populară linie de cale ferată, străbătută de peste 25 de trenuri de pasageri pe sens, în fiecare zi. Peisajul devine interesant după Comarnic (550 m alt) și partea foarte frumoasă este după Sinaia (830 m alt), la Bușteni se văd superb Bucegii (dacă este senin), iar la Predeal este atins cel mai înalt punct din rețeaua feroviară românească (1.035 m alt). Trenul coboară apoi, străbate cele două tuneluri, și ajunge la Brașov (600 m alt, după 35-40 de minute.

Foto Ștefania Gal

Între Timișu de Sus și Predeal trenul trece prin cele două tuneluri (Predealul Mic și Predealul Mare). Tunelul Mare are 930 de metri lungime, iar cel mic, aproximativ 100 de metri. Pentru că sunt limite de viteză, drumul prin tunelul mare durează cam 100 de secunde.

 

Până în 1940 a existat un tunel la Posada, dar s-a renunțat la el când s-a făcut dublarea liniei. Tunel a existat la Bușteni până în 1961, dar cu lucrările de electrificare, traseul s-a modificat.

Din Sinaia și până la Dârste pornesc trasee montane din toate gările. Gara Sinaia este printre cele mai frumoase din țară, păcat însă că NU mai este deschisă expoziția cu trenulețe.

Între București și Brașov sunt aproximativ 25 de trenuri pe sens, pe zi, de la cinci companii diferite. Între Sinaia și Predeal sunt și porțiuni unde se ating 70-80 km/h, dar de la Predeal până la Dârste viteza medie este cel mult de 40-45 km/h.

Cele mai rapide trenuri fac 34 de minute între Predeal și Brașov. Cei mai scurți timp de parcurs din istorie au fost în 1978: 24 de minute.

Zona Siculeni – Livezi Ciuc, pe linia 501

Comuna Siculeni este la 103 km de Brașov și la 8 km de Miercurea Ciuc, la o altitudine de 680 m. De la Siculeni pleacă linia 501 care se termină, 150 de km mai târziu, la Adjud.

Trenul ajunge după 15 km de Siculeni la spectaculosul viaduct Caracău, terminat în 1946, și atinge în zona Livezi Ciuc altitudinea de 1.012 m, singurul punct atât de înalt în rețeaua CFR, în afară de Predeal. Tot la peste 1.000m alt se află și tunelul Ciumani, de 1,2 km lungime, foarte aproape de Livezi Ciuc.

Gara Livezi – Ciuc se află la 980 metri altitudine, iar trenul începe apoi coborârea, la Ghimeș, 23 de km mai târziu, găsindu-se la 730 m alt, iar alți 23 km mai târziu, la Comănești, pe Valea Trotușului, (jud Bacău), altitudinea este sub 400 m.

  • Trenuri care au dispărut – Peste 40 de povești triste cu linii pe care trenurile nu mai circulă

De la Siculeni spre Livezi Ciuc trenul traversează trecătoarea Ghimeș – Palanca, numele „palanca” (palanka), fiind des întâlnit în numele slave de localități. Palanca este o întărire veche din pari de lemn legați (palisadă).

Sunt șase trenuri pe zi între cele două localități, durata de parcurs pentru 18 km fiind între 18 și 31 minute. Un singur tren de lung parcurs trece pe acolo: trenul IR Brașov – Iași.

Zona Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei, pe linia 502

Câmpulung Moldovenesc se află într-o zonă frumoasă, la 650 m alt, trenul trece din Valea Moldovei în Valea Bistriței, urcă la peste 850 m alt, străbate unul dintre cele mai lungi tunele din țară, Mestecănis, 1,6 km lungime, și coboară la Iacobeni, 840 m alt.

Până la Vatra Dornei mai sunt alți 10 km, stațiunea fiind la peste 800 m alt.

Linia 502 a fost inclusă în edițiile 2017 și 2019 ale ghidului european Europe by Rail – The Definitive Guide, fiind parte dintr-un traseu propus: Debrecen – Oradea – Cluj – Suceava – Liov (Lviv), traseu de 938 km. Se menționează în carte că cea mai frumoasă porțiune pe linia 502 este după Lunca Ilvei, timp de o oră. Cum vitezele nu sunt mari, chiar și trenurile IR parcurg sub 45 km într-o oră, ajungând de la Lunca Ilvei la Vatra Dornei.

Gara Vatra Dornei Băi (sursa – Oleksandr Dragunov, Dreamstime.com)

De la Câmpulung Moldovenesc la Vatra Dornei sunt 38 km. Din ambele localități se pot face excursii în munții Rarăului și Giumalăului.

Este frumos peisajul spre finalul liniei 502, între Ilva Mare și Ilva Mică, când se trece în valea Someșului Mare. Ilva Mare este la o altitudine de 620 m, iar Ilva Mică, la 405 m. Ambele sunt comune în jud Bistrița – Năsăud.

Sunt 8 trenuri pe sens și cei 37 km dintre Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei sunt parcurși între 57 și 66 minute. Pe linia 502 pot fi admirate două dintre cele mai frumoase gări din țară: Vatra Dornei și Suceava (gara Burdujeni).

Zona Târgu Jiu – Subcetate, pe linia 202

Rar o linie principală de cale ferată traversează pe 100 km atâtea zone muntoase și nicăieri nu sunt atâtea tuneluri: între Subcetate și Valea Sadului (81 km), calea ferată străbate mai mult de 60 de tuneluri, viaducte și poduri.

Este o cale ferată care face legătura între magistralele 900 și 200 și este celebră în istorie pentru porțiunea Bumbești – Livezeni terminată la câțiva ani după al Doilea Război Mondial și rămasă în istorie pentru modul în care a figurat intens în propaganda comunistă prin „brigăzile voluntare de tineret” și prin expresia „răsună valea”.

Pe cei 31 km sunt 39 de tuneluri și 35 de poduri și viaducte. Pe de altă parte, înainte de 1942 erau gata ceilalți 170 km ai liniei 202 și cei 31 km dintre Bumbești și Livezeni au fost construiți după proiectele marilor ingineri din perioada interbelică.

 

Linia care trece prin Valea Jiului străbate peisaje frumoase mai ales în zona Subcetate și în zona pasului Bănița – Merișor, la 800 metri altitudine, în munții Șureanu.

Nu a fost niciodată o linie de viteză și a fost tranzitată de trenuri de lung parcurs precum București – Arad sau București – Cluj. Filiași – Cărbunești este cea mai rapidă porțiune, cu maxime de 100 km/h, în timp ce pe Bumbești – Livezeni viteza maximă este 45 – 50 km/h.

Între Târgu Jiu și Subcetate sunt trei trenuri pe zi, iar cei 100 km sunt parcurși între 143 și 157 de minute.

Fiilași este la doar 128 m alt, Târgu Jiu este la 220 m, iar la 16 km de Tg Jiu trenul ajunge la Bumbești și traseul devine super-interesant. Punctul maxim de altitudine, atins în zona Bănița – Merișor, se află la 15 km de Petroșani.

Din gările Pui și Ohaba de Sub Piatră pornesc trasee către munții Retezat.

Zona Aleșd – Huedin, pe magistrala 300

La aproximativ 40 km de Oradea, în direcția Cluj, încep peisajele frumoase, iar la Vadu Crișului, calea ferată intră în defileul Crișului Repede (o zonă frumoasă de chei). Urmează câteva zeci de minute interesante, cu peisaje spectaculoase din zona munților Apuseni. La Ciucea, trenul intră într-un defileu cu alte peisaje superbe.

De la Vadu Crișului se poate urca la peștera Vadu, iar de la Huedin se pot face excursii în munții Vlădeasa. La 19 km de Aleșd este Șuncuiuș, comuna de la care se pot face drumeții către Peștera Vântului, cea mai lungă descoperită în România.

Oradea – Cluj este, din păcate, un alt punct slab al rețelei feroviare românești, calea ferată nefiind electrificată.

În ghidul Europe by Rail – The Definitive Guide, menționat mai sus, se vorbește despre cei 68 km, despre faptul că linia ferată străbate partea de nord a Apusenilor, o „zonă de o frumusețe sălbatică”.

Între Aleșd și Huedin sunt mai mult de 10 trenuri pe zi, pe sens și, în funcție de numărul de opriri, drumul durează între 66 și 118 minute. Sunt 13 opriri intermediare.

Aleșd este la 235 m alt, Huedin este la 550 m alt.

Calea ferată Constanța – Mangalia, pe magistrala 800

La câțiva km de Constanța poate fi văzut Canalul Dunăre Marea Neagră și se trece și pe lângă ecluzele de la Agigea. Marea poate fi văzută din tren în zona Eforie, dar și la Olimp. Există și o haltă aproape pe malul mării, Pescăruș, situată între Neptun și Costinești (foarte puține trenuri opresc acolo).

Linia Constanța – Mangalia este un simbol trist al declinului căilor ferate române: un tronson neelectrificat de 43 km este parcurs de unele trenuri chiar și în peste o oră și jumătate. Mai grav este că gările de pe parcurs nu au mai fost renovate, iar peroanele sunt joase și este greu să urci și să cobori din tren la Eforie, Costinești sau Neptun.

  • O istorie a călătoriei cu trenul către stațiunile de pe litoral – De la calea ferată construită de otomani, până la trenurile care ating 160 km/h în prezent

Pentru o călătorie aproape perfectă în timp, CFR Călători mai are și un automotor Malaxa pe această rută și experiența este una interesantă, una de istorie feroviară adevărată.

De la început de iunie, până în septembrie, sunt aproape 20 de trenuri pe sens între cele două orașe, iar în extra-sezon sunt jumătate. Cel mai rapid tren face 65 de minute pe cei 43 km, dar rar depășește 75 km/h. Cel mai lent face 98 de minute și multe trenuri IR fac peste 85 de minute, fiindcă trebuie să aștepte alte trenuri ce vin din sens opus.

Zona Orșova – Herculane – Caransebeș, pe magistrala 100

Trenul merge câteva minute pe malul Dunării și apoi începe urcarea spre Băile Herculane, spre munții Cernei și Mehedinți. Trenul trece pe lângă pereți impunători de stâncă și restricțiile de viteză nu sunt puține. De la Herculane se pot face excursii și pe Domogled, iar calea ferată urcă spre Poarta Orientală și apoi coboară spre Caransebeș, oraș de unde pornesc trasee către Muntele Mic.

  • Magistrala nepăsării – Cum au ajuns trenurile București – Timișoara să facă mai mult decât în 1939

Porta Orientalis era un tunel construit de austrieci și numit așa pentru că era pe calea ferată Timișoara – Vârciorova, considerată până acum peste 105 ani ca fiind principalul drum către Orient și numită ca atare ”Orientbahn” (calea ferată orientală). La intrarea în tunelul de aproape 1 km era o inscripție „Ad Orientem”, iar tunelul (la 460 m alt) se afla între Teregova și Domașnea, la 50 km de Vârciorova.

Gara Băile Herculane (sursa Tudor Antonel Adrian, Dreamstime.com)

Gara din Herculane este printre cele mai frumoase din țară. Păcat că stațiunea este atât de dărăpănată.

Între Orșova și Caransebeș sunt 88 km și opt trenuri pe zi, pe sens. Timpul de parcurs variază între 104 și 137 minute.

Zona Miercurea Ciuc – Toplița, pe magistrala 400

Miercurea Ciuc, celebru pol al frigului, se află la 680 m alt, iar trenul continuă către Siculeni și urcă apoi, prin depresiunea Ciucului, la peste 850 m alt în porțiunea Izvorul Oltului – Izvorul Mureșului, la 25, respectiv 36 km de Miercurea Ciuc. În această zonă se face trecerea din bazinul Oltului către cel al Mureșului, iar trenul intră în depresiunea Giurgeului și se văd și munții Gurghiului.

Gheorgheni se află la 816 m alt, iar Toplița, la 650 m alt, trenul cotinuându-și drumul prin defileul Toplița – Deda. Orașul se află la 26 km de Lacu Roșu și la 30 km de Cheile Bicazului. Lângă Gheorgheni se află un vârf cu același nume, 1.087 m alt.

Din Toplița pornesc trasee montane către munții Călimani, la peste 2.000 m alt.

Sunt opt trenuri pe zi pe sens între Miercurea Ciuc și Toplița. Cei 88 km sunt parcurși între 94 și 147 de minute.

Zona Bicaz, linia 509

Bicaz este un orășel din zona montană a jud Neamț situat la 26 km de Piatra Neamț și la 86 km de Bacău. Este la 432 m alt și în apropiere se găsesc atât barajul. cât și lacul de acumulare. Se pot face excursii în Ceahlău, la Cheile Bicazului și la Lacul Roșu.

De la Bicaz la Piatra Neamț, trenul parcurge valea Bistriței. Gara din Piatra Neamț este printre cele mai frumoase din țară. Din oraș se pot face mai multe excursii (spre exemplu în munții Stânișoara și Goșmanu).

Problema este că linia 509 a decăzut enorm și doua două trenuri mai ajung la Bicaz. În 1989 erau nouă trenuri pe zi între Bacău și Bicaz.

În 2005 circula și un tren IC cu vagoane directe de București (557 și 558), în anii 80 erau un tren rapid pe distanța Bacău – Piatra Neamț și alte două accelerate între Bacău și Bicaz.

Zona Sighetu Marmației – Valea Vișeului, pe linia 409

Sighetu Marmației se găsește într-o zonă cu dealuri împădurite, în zona râurilor Tisa, Iza și Vișeu. Peisajul maramureșean este superb, traseul trece kilometri buni prin pădure și prin sate pitorești.

La 18 km de Sighet se află Săpânța, iar la 12 km, Ocna Șugatag, la ambele putându-se ajunge doar cu mașina.

Este însă greu de ajuns la linia 409 din cauza vitezelor scăzute din rețeaua feroviară. În plus, numărul de trenuri a scăzut mult, mai ales la capitolul legături cu localități mai îndepărtate ale țării.

Între Sighet și Valea Vișeului sunt 25 km și șase trenuri pe sens, cu parcursuri ce durează între 34 și 47 de minute.

Peisaje dobrogene pe linia 804

Linia 804 străbate frumosul peisaj dobrogean: zona podișului Casincea, lacul Babadag, dealurile, eolienele. Cea mai importantă localitate dintre Medgidia și Tulcea este Babadag, un oraș de 10.000 de locuitori cunoscut pentru geamia Ali Gazi Pașa și minaretul ei de 23 m înălțime.

Calea ferată ajunge la 195 m alt în zona dealurilor Casincei. Este interesantă și zona orașului Babadag, cu dealurile împădurite cu stejar și tei. Cel mai înalt deal din zona Babadag se numește dealul Viile Armenești și ajunge la 251 m alt.

804 este specială fiindcă este linia pe care sunt cele mai mari distanțe între stații pe rețeaua feroviară românească (20 km între Târgușor Dobrogea și Cogealac și 18 km între Cogealac și Mihai Viteazu).

Sunt trei trenuri pe zi pe sens între Medgidia și Tulcea, făcând peste 3 ore pe cei 144 km. Vitezele au scăzut față de anii 80.

Sighișoara – Sibiu, via Copșa Mică, liniile 300 și 208

O călătorie între două dintre cele mai frumoase orașe ale țării oferă și două perspective total diferite asupra rețelei feroviare. De la Sighișoara la Copșa Mică linia este modernizată și trenurile IR pot atinge 140 km/h (iar în viitor 160 km/h). De la Copșa Mică la Sibiu linia este simplă, neelectrificată și vitezele medii sunt de 35-40 km/h, dar peisajul este superb și sunt multe trenuri.

De la Sighișoara la Copșa Mică trenul străbate zona de podiș a Târnavelor, cunoscută pentru vinurile sale. Copșa Mică este celebru pentru industria chimică, iar în anii 80 peroanele gării erau negre și poluarea era la cote maxime, din cauza întreprinderii de negru de fum. Copșa Mică este într-o zonă de deal, cel mai înalt fiind dealul Gârtului, cu peste 550 m alt.

De la Copșa Mică la Sibiu, trenul se îndreaptă pe valea râului Târnava Mare, într-o zonă cu cetăți pe dealuri și cu biserici fortificate construite de sași acum peste 600 de ani (Agârbiciu, Axente Sever). La 10 km de Sibiu este stațiunea Ocna Sibiului.

Între Sighișoara și Sibiu sunt două trenuri directe pe sens în fiecare zi (2 ore și 13 min – 2 ore și 31 min, pe 95 km). Între Sighișoara și Copșa Mică sunt opt trenuri pe zi, pe sens (50 km, 35 – 56 minute). De la Copșa Mică la Sibiu sunt 13 trenuri pe zi, pe sens (45 km, 66 – 86 minute).

52 afisări
Sursa: hotnews.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

hot girl striptease sexy nude poledance desktop stripper

ADS*