Proiectul noii legi a pensiilor prevede că stagiul complet de cotizare pentru pensie pentru limită de vârstă este de 35 de ani, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, iar stagiul minim este de 15 ani. Vârsta standard de pensionare este 65 de ani, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării pregătite de iniţiatorii legii. Aceştia îşi doresc ”asigurarea unui sistem de pensii sustenabil din punct de vedere financiar” şi au prevăzut condiţii pentru reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit Expunerii de motive, principalele aspecte urmărite vizează ”asigurarea unui sistem de pensii sustenabil din punct de vedere financiar prin includerea în noua legislaţie a unei formule de calcul bazată pe numărul de puncte realizat de fiecare beneficiar, potrivit principiului contributivităţii, a unui mecanism de indexare a pensiilor clar şi corelat cu realităţile economice”.
”Noul mecanism de indexare va avea la bază indicatori reali şi predictibili, care să genereze încredere în sistem concomitent cu asigurarea unei predictibilităţi reale a evoluţiei pensiilor publice”, se mai arată în document.
De asemenea, ”cheltuielile cu pensiile se vor concentra pe menţinerea ca pondere în valoarea totală a PIB-ului, astfel încât indicatorul de sustenabilitate pe termen mediu şi lung să nu indice un risc ridicat”.
Un alt aspect urmărit de noua lege este ”întărirea principiului contributivităţii astfel încât cuantumul pensiei să reflecte activitatea profesională şi contribuţia la sistemul public de pensii, în raport de veniturile realizate de asigurat”.
Se mai are în vedere:
– Asigurarea sustenabilităţii ţinând seama că ea trebuie aplicată tuturor beneficiarilor sistemului public de pensii.
”Aplicarea formulei de calcul doar pentru noii pensionari nu reprezintă o opţiune, deoarece excluderea de la aplicarea noii formule a pensiilor aflate în plată ar reprezenta o nouă inechitate, ceea ce ar genera noi nemulţumiri şi, pe cale de consecinţă, obţinerea drepturilor în instanţă”, se arară în document.
– Identificarea de soluţii privind asigurarea unor pensii adecvate şi echitabile pentru toţi beneficiarii sistemului public de pensii corelate cu contribuţia acestora adusă în timpul vieţii active la bugetul asigurărilor sociale de stat.
”Proiectul de lege supus aprobării îşi propune ca, din sistemul de pensii din România să fie eliminate inechităţile dintre beneficiarii sistemului în vederea restabilirii încrederii în sistemul public de pensii. Sistemul de pensii trebuie să asigure un nivel de viaţă decent pensionarilor, în condiţiile menţinerii sustenabilităţii bugetare”, se arată în Expunerea de motive.
”În acest scop, sunt necesare intervenţii coordonate în întreg sistemul public cu privire la stimularea continuării activităţii, stagiul de cotizare, formula de calcul şi mecanismele de indexare”, se mai arată în document.
Sistemul de pensii din România se fundamentează pe următoarele principii de bază:
– Contributivităţii potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
– Solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public de pensii îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege;
– Egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege
”Proiectul de lege defineşte stagiul de cotizare contributiv ca fiind perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii”, arată documentul citat.
Potrivit acestuia, stagiul complet de cotizare reprezintă perioada de timp în care asiguraţii au realizat stagiu de cotizare contributiv, pentru a beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă sau a pensiei anticipate.
Stagiul minim de cotizare reprezintă perioada minimă de timp în care asiguraţii au realizat stagiu de cotizare contributiv pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
”Reglementările referitoare la contractul de asigurare socială vizează, printre altele, categoriile de persoane care pot achita contribuţiile de asigurări sociale pe o perioada de maximum 6 ani la alegere din perioade diferite, anterioare încheierii contractului, în care nu au desfăşurat activităţi profesionale şi nu au avut calitatea de pensionar”, se mai arată în document.
Proiectul de lege reglementează următoarele categorii de pensii:
– Pensia pentru limită de vârstă;
– Pensia anticipată;
– Pensia de invaliditate;
– Pensia de urmaş.
”Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Stagiul complet de cotizare contributiv, este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5”, se mai arată în document.
Proiectul de lege cuprinde reglementări privind condiţiile de reducere a vârstei standard de pensionare pentru:
– activitate desfăşurată în fostele grupe I şi II de muncă, condiţii speciale/condiţii deosebite de muncă;
– persoanele cu handicap;
– pensia anticipată
Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare contributiv, în condiţii de handicap, beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în Anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, dovedit cu certificat de încadrare în grad şi tip de handicap cu valabilitate permanentă, în condiţiile Legii 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:
a) cu 15 ani, dacă au realizat, în condiţii de handicap grav, cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare;
b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiţii de handicap accentuat, un stagiu de cotizare contributiv de cel puţin 20 de ani;
c) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap mediu, dacă au realizat, în condiţii de handicap mediu, stagiul complet de cotizare.
Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare contributiv, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 5 ani.
”La stabilirea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate nu se iau în considerare perioadele asimilate în care persoana a beneficiat de pensie de invaliditate, a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar şi a satisfăcut serviciul militar. Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat peste stagiul complet de cotizare şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare”, mai arată iniţiatorii proiectului de lege.
Pensia de invaliditate.
Potricit proiectului, pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care au realizat stagii de cotizare în sistemul public de pensii, care nu au împlinit vârsta standard de pensionare şi care au capacitatea de muncă diminuată din cauza:
a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, constatate conform legii;
b) altor boli şi accidente care nu au legătură cu munca;
c) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale, în cazul elevilor, ucenicilor şi studenţilor.
Documentul redefineşte gradele de invaliditate, pentru a se da posibilitatea desfăşurării unor activităţi profesionale şi a permite cumulul pensiei de invaliditate cu venituri din aceste activităţi.
Astfel, de gradul I, este caracterizat de deficienţa funcţională gravă, capacitate de autoservire pierdută; gradul II caracterizat de deficienţa funcţională accentuată şi capacitate de autoservire păstrată parţial; gradul III caracterizat de deficienţa funcţională medie şi capacitatea de autoservire păstrată.
”Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor reprezintând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în conformitate cu legislaţia în vigoare, aferent lunii pentru care se face plata”, se arată în expunerea de motive.
Pensia de invaliditate este o categorie de pensie care nu se acordă definitiv, aceasta fiind condiţionată de afectarea temporară a capacităţii de muncă a persoanei.
Ca urmare, la ivirea riscului invalidităţii, se acordă o pensie de invaliditate supusă unor verificări permanente pentru a se constata dacă măsurile recuperatorii aplicate au determinat recuperarea capacităţii de muncă, iar persoana îşi poate relua activitatea.
”Întrucât pe timpul acordării pensiei de invaliditate nu se realizează stagii de cotizare în sistemul public, nu sunt îndeplinite condiţiile de stagiu complet de cotizare şi ca urmare nu se poate opta pentru o categorie de pensie ce este condiţionată de realizarea şi chiar depăşirea stagiului complet de cotizare. Pentru orice grad de invaliditate, în funcţie de natura afectării capacităţii de muncă şi tipul raportului de muncă, capacitatea de muncă poate fi considerată păstrată pentru anumite activităţi profesionale, la propunerea medicului expert”, arată iniţiatorii legii.
Pensia de urmaş
Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.
Proiectul de lege reglementează valorificarea, la determinarea cuantumului pensiei a sumelor încasate cu titlul de acord global, sporuri, al 13-lea salariu, ore suplimentare, prime, premii şi alte drepturi de natură salarială.
Referitor la formula de calcul a pensiilor, proiectul de lege cuprinde reglementări potrivit cărora cuantumul pensiei se determină prin înmulţirea numărului total de puncte cu valoarea punctului de referinţă. Numărul total de puncte este suma punctajelor anuale. Punctajul anual este suma punctajelor lunare împărţit la 12 luni. Punctajul lunar este venitul brut realizat împărţit la câştigul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
La data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea punctului de referinţă este 81 lei.
VPR a fost determinat prin împărţirea valorii punctului de pensie din anul 2023, adică 1.785 de lei, la 25, care reprezintă nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislaţia pensiilor anterioară datei prezentei legi
Valoarea punctului de referinţă se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.
”Pentru persoanele care contribuie la un fond de pensii administrat privat, punctajul lunar se corectează în sensul diminuării punctajului lunar în funcţie de procentul de contribuţii de asigurări sociale care se virează la acest fond. În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului se acordă ajutor de deces unei singure persoane care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele sau oricare persoană care face această dovadă”, se mai arată în documentul citat.
Ajutorul de deces se acordă şi în cazul decesului persoanei care, în ultimele 6 luni anterioare decesului, a avut calitatea de asigurat în sistemul public de pensii, indiferent de stagiul de cotizare realizat în această perioadă.
Ajutorul de deces se acordă şi în cazul decesului persoanei aflate în timpul concediului pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, iar în cazul copilului cu handicap până la 3 ani, respectiv până la 7 ani, sau al unui membru de familie al acestuia, dacă, anterior intrării în concediu, persoana în cauză era asigurată obligatoriu legii şi raportul de muncă a fost suspendat.
