Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, vorbeşte, într-o postare pe Facebook, despre Halloween-ul în România ca „divertisment (im)pur gustat de cei ce caută distracţia cu lumânarea”, explicând că în creştinism „cultul morţilor presupune rugăciune, nu o veselă mascaradă menită să pună pe fugă spiritele rele”. Reprezentanul Bisericii mai spune că Halloween-ul nu este o temă care să zguduie Biserica, în pofida impresiei celor ușor impresionabili.
„Cultul morţilor în creştinism presupune rugăciunea pentru sufletele acestora, nu o veselă mascaradă menită să pună pe fugă spiritele rele. Acestea sunt ţinute la distanţă prin credinţa în Hristos, post şi rugăciune. Halloween – încă un prilej de joacă puerilă în «societatea spectacolului» inundată de «cultura divertismentului». Nu chiar una de cea mai bună calitate”, spune acesta, amintind că „creştinismul e sobru, nu sumbru, vitalist, nu morbid, interesat de adevăr, nu de mituri, preocupat de schimbarea/ îndreptarea lăuntrică a omului spre eliberarea acestuia din zona de arest a patimilor, de libertatea reală, de frumuseţea morală. Aceea care va salva lumea…”
în România, „Halloween-ul este un prilej de (im)pur divertisment, gustat de cei ce caută distracţia cu lumânarea, adică aproape cu orice preţ”, mai scrie Bănescu.
Halloween – o temă care nu zguduie Biserica, în ciuda impresiei suprarealiste a celor mai uşor impresionabili care se sperie chiar în contextul în care sperietura e pe post de sperietoare.
Preocupat în cel mai intens grad şi rafinat mod de seducerea noastră, ultima intenţie a diavolului este să ne sperie.
„Biserica evoluează într-o societate în care persistă sau revin diverse influenţe pre- sau para-creştine. Misiunea ei este să mărturisească cât mai convingător posibil Adevărul revelat, adică pe Hristos, în mod adecvat realităţii, timpului şi reliefului cultural al omului căruia i se adresează, rămânând fidelă Evangheliei şi memoriei perfect funcţionale a Tradiţiei crescute din aceasta, nu unei maculaturi pietist-siropoase sau tradiţionalismului care idolatrizează litera şi ucide spiritul. Halloween-ul (în România) – un prilej de (im)pur divertisment, gustat de cei ce caută distracţia cu lumânarea, adică aproape cu orice preţ”.
De unde vine sărbătoarea de Halloween
Halloween, o sărbătoare precreştină insolită, aşteptată cu mare nerăbdare în epoca modernă de copiii iubitori de dulciuri, dar şi de adulţii care adoră petrecerile costumate, este celebrată în fiecare an pe 31 octombrie.
Halloween-ul nu provine din Statele Unite. Existenţa sărbătorii este mult mai veche şi aceasta s-a născut în vestul Europei. Ea derivă din sărbătoarea Samain (nume irlandez) sau Samonios (nume galez), creată de celţi. Acea sărbătoare religioasă, oficiată de druizi, se ţinea la sfârşitul toamnei (după recoltă) şi marca intrarea într-un nou an.
În Irlanda şi în Ţara Galilor, oamenii se temeau de noaptea de Samain, în timpul căreia spiritele malefice puteau să apară pentru a bântui lumea celor vii. Pentru a evita acele prezenţe «întunecate» şi pentru a îndepărta pericolul, vechii celţi aprindeau focuri în aer liber. Această noapte reprezintă şi o punte de legătură între lumea celor vii şi cea a morţilor. Celţii lăsau deschise uşile caselor pentru ca defuncţii din familiile lor să poată să revină pentru câteva ore alături de cei vii.
Tradiţia s-a estompat însă odată cu sosirea romanilor în Ţara Galilor şi a creştinismului în acea regiune, în jurul secolului al V-lea e.n. Papa Bonifaciu al IV-lea a declarat, în 610 e.n., că această sărbătoare este păgână şi a decis să înfiinţeze Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
