Pedeapsa de închisoare cu suspendare pe care a primit-o Lukacs Miklos Arthur, bărbatul care anul trecut a ademenit două fetițe la el în mașină, este doar unul din sutele de cazuri similare din România. Legea este mult prea blândă cu pedofilii și agresorii de minori și încurajează astfel de acte. Niciunul din guvernele României nu a instituit pedepse aspre pentru pedofilie așa că agresorii scapă bine mersi cu o pedeapsă ușoară și cel mult plata unor daune morale.
Statisticile Ministerului Justiției arată că peste 500 de pedofili dovediți și condamnați sunt în libertate în România și execută pedepse cu suspendare.
Victimele nu doar că nu sunt protejate, ci sunt supuse unei adânciri a traumei. Psihologii clujeni consideră că este nevoie de un plan bine pus la punct care să aibă trei componente. Dacă una din acele componente lipsește, vorbim despre un eșec.
„Dacă cineva a trecut printr-o astfel de experiență, apare apoi ca o situație traumatizantă. Când vezi că abuzatorul scapă ușor poate să fie apoi o retraumatizare și o amplificare a problemelor care existau înainte. În astfel de cazuri pedepsele trebuie să fie însoțite și de metode de reeducare pentru cei care au abuzat, consiliere pentru cei care au fost abuzați. Trebuie să existe aceste trei componente care să meargă împreună. Dacă mergi cu o singură componentă, de cele mai multe ori lucrurile nu funcționează bine”, a declarat, pentru Ziar de Cluj, prof.univ. dr. Daniel David din cadrul Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.
Potrivit tolo.ro, în ultimii zece ani, România a pierdut la CEDO mai multe cazuri în care abuzurile sexuale asupra copiilor nu au fost cercetate corect și exigent de către justiție. Situația relatată recent de Libertatea, cea în care o fată de 10 ani și 8 luni a devenit vinovată, în ochii procurorilor și judecătorilor români, pentru că “s-a îmbrăcat sumar”, și în care violatorii au scăpat fără închisoare, este doar unul dintre dosare. Pentru agresorii sexuali din acel caz, ca și din alte 12 invocate de statul român la CEDO, violul a fost transformat în “act sexual cu minori”. Încadrarea ca “act sexual cu minori” este mai blândă.
Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene recomandă ca pedeapsa maximă să fie de cel puțin 5 ani, însă lasă libere statele membre să acționeze în funcție de situația lor concretă. Vechiul Cod Penal, cel adoptat în 1968, prevedea că “actul sexual, de orice natură, cu o persoană care nu a împlinit 15 ani se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani”. Noul Cod Penal, adoptat în 2009 de Guvernul Emil Boc, ministru al justiției era Cătălin Predoiu, coboară maximumul pedepsei de la 10 la 5 ani. Actul sexual cu minor devine Articolul 220, în vechiul cod penal era Articolul 198. În 2011 vine Recomandarea UE. Apoi, este declanșată procedura de infringement împotriva României în cursul anului 2014. În 2016, Guvernul Dacian Cioloș, ministru al justiției era Raluca Prună, modifică Codul Penal, ca să îl pună în acord cu Directiva UE. Dar lasă pedeapsa maximă pentru “Actul sexual cu minor” exact cum era, la 5 ani, ceea ce înseamnă minimumul cerut prin recomandarea UE.
Concret.
785 de agresori sexuali, de adulți și de copii, au primit pedeapsă fără executare
Direcția Națională de Probațiune avea sub supraveghere, pe 31 decembrie 2017, un număr total de 788 de abuzatori sexuali.
Dintre ei, doar 3 sunt eliberați condiționat; restul de 785 au primit fie pedepse cu suspendare, fie cu amânare.
Vorbim doar despre agresorii sexuali de vârstă majoră, cu infractorii minori totalul trece de 850!
Aici intră adulți condamnați definitiv pentru următoarele fapte:
- 126 pentru viol (art. 218 Cod penal)
- 25 pentru agresiune sexuală (art. 219)
- 440 pentru act sexual cu minori (art. 220)
- 62 pentru corupere sexuală a minorilor. (art. 221)
- 5 pentru racolare a minorilor (art. 222)
507 pedofili puși în libertate de instanțe!
Din păcate, datele legate de viol și agresiune sexuală nu sunt evidențiate separat de către Ministerul Justiției.
Cele două tipuri de abuz – viol și agresiune – fie că sunt comise împotriva minorilor, fie împotriva adulților sunt raportate la grămadă de către Direcția Națională de Probațiune.
Interesant cum statistica e centrată tot pe infracțiuni, pe matematica literei de lege, nu pe specificul victimelor!
Celelalte trei infracțiuni din statistica ministerului – act sexual cu minori, corupere sexuală și racolare – au, toate, victime copii. Numai aici există 507 infractori sexuali de minori condamnați cu suspendare. Dacă se adaugă și violatorii și agresorii, cifra crește semnificativ.
