Acasa
În România anului 2023, un caz recent șochează după ce o familie din Suceava, care a acceptat ca fiul lor aflat în moarte cerebrală să fie donator, apoi s-a răzgândit în urma unei discuții cu un preot. În emisiunea „Pacient în România”, de la Digi24, vedem poveștile celor care au dat viață dincolo de moarte și ale celor născuți a doua oară din compasiunea și generozitatea unor oameni.
„Omul cel care donează organe pentru salvarea cuiva, o face pentru a moșteni împărăția lui Dumnezeu. Este o crimă să întorci pe om de la viață spre moarte”, spune preotul Florin Știrbu.
La limită fragilă dintre viață și moarte sunt în acest moment mii de bolnavi din România a căror sănătate depinde de un transplant. Pentru ei, singura șansă la viață vine… prin moarte. Un contrast dureros, dar care naște miracole. Diana Berar este din Republica Moldova. E unul dintre oamenii care în cele mai cumplite momente a avut puterea să se uite și la durerea altora. Fetița ei de 3 ani nu a mai putut fi salvată de medici, dar a salvat alți 3 copii.
„Acum, peste ani, încă o dată am înțeles ca am luat probabil cea mai bună decizie eu cu soțul, chiar dacă a fost luată în cea mai grea clipă.
Faptul că am luat o decizie bună, am simțit din a doua zi după prelevare când mi s-a spus că s-au salvat alte 3 fetițe din România și am ajuns să fim recunoscători lui Dumnezeu ca Delia continuă să trăiască prin cineva”, mărturisește Diana Berar, mama unui copil în moarte cerebrală.
Preot: Mesajul bisericii e unul care se cunoaște, e „da” pentru viață
Nu de puține ori, subiectul transplantului de organe se lovește de bariera care ar trebui să fie de fapt liantul.
„Mai sunt 2 copii care așteaptă un organ, o fetiță de 10 ani la Grigore Alexandrescu, care este în spital și așteaptă să apară un zero sau un donator cadaveric. A apărut un donator cadaveric, numai că după ce familia a semnat pentru donare, părintii s-au dus la biserică și un preot nesăbuit i-a întors și acum așteptăm”, spune prof. dr. Vlad Brașoveanu.
RelatedPosts
„Mesajul bisericii e unul care se cunoaște, e da pentru viață. Din păcate, mai sunt opinii diferite, dar n-aș putea spune că sunt date de preoții care trăiesc în rândul oamenilor, preoți de mir. Sunt păreri personale, subiective”, susține preotul Florin Știrbu.
Cine trăiește în rândul acestor oameni știe că fiecare zi e o rugă continuă pentru apariția unui donator. E și cazul Alexandrei, primul copil din România care a primit o inimă artificială. Pentru ea, medicina a mai câștigat timp pentru că intervenția medicilor de la Târgu Mureș e doar o soluție de moment până la un transplant.
„Aș dori mult, știu cât de greu e pentru fiecare părinte să pierzi copilul. Știu cât de greu îmi e mie, ce e în inima mea, dar să se gândească la faptul că copilul lor trăiește prin fata mea, sper să fie de acord că pot salva și alte vieți”, spune mama Alexandrei, Georgiana Brezieru.
„Când nu se poate, se mai poate face ceva. Prelevarea a demonstrat asta. Chiar dacă credeam că nu se mai poate nimic, ideea de a preleva ne-a demonstrat ca se mai poate”, spune Diana Berar, mama unui copil în moarte cerebrală
Dovadă a miracolului adus de donarea de organe stau poveștile celor care au renăscut. Ion Badea este al doilea pacient din România care a beneficiat de un transplant de ficat. De 23 de ani trăiește o viață nouă, plină de recunoștință profundă pentru salvatorul său.
„De 23 de ani trăiesc și eu o viață normală, pentru că până la 50 de ani m-am chinuit. De la 18 până la 50 am avut hepatită urâtă, transformată în ciroză hepatică, fază terminală. N-am avut timp să mă bucur. Și pentru prelevarea de organe încerc să vorbesc cu oamenii și să le spun: eu sunt realitatea, eu trăiesc datorită unui gest nobil făcut de niște oameni”, spune Ion Badea, un pacient transplantat.
„Așteaptă cu disperare aceste organe, ei știu că fiecare clipă care trece, nu trece în favoarea lor”
România are o strânsă colaborare în domeniul prelevării de organe şi transplantului hepatic cu Republica Moldova, unde lucrurile nu sunt foarte avansate. Pacienți români care au beneficiat de un transplant au mers la Chișinău să-și spună poveștile și să le arate celor care încă au dubii, că ei sunt miracole născute din umanitatea celor care și-au pierdut pe cineva drag. Viorica Dulgheru are 46 de ani şi este unul dintre pacienţii care așteaptă pe listele din această tară de 7 ani.
„Sunt perioade în care cad în depresie, dar mă străduiesc să ies repede, pentru că nu-mi face bine psihologic, emoțional”, spune Viorica Dulgheru.
„Așteaptă cu disperare aceste organe, ei știu că fiecare clipă care trece, nu trece în favoarea lor, trece în defavoarea lor”, susține prof. dr. Irinel Popescu.
Donarea de organe este în continuare un subiect tabu în România. Controversată pentru mulți și înconjurată de probleme de etică și religie. Și în timp ce unii se întreabă dacă e bine sau nu, listele pentru o șansă la viață arată așa: 500 de pacienți așteaptă un transplant de ficat, dintre care 10 sunt copii, alți 55 de bolnavi așteaptă o inimă sănătoasă, 7 au nevoie de plămâni, iar peste 3.500 au nevoie de un transplant renal.
„Nu cred că există vreun impediment în care să dai viață e ceva greșit, e ca și iubirea. A dărui viață, de a ajuta un om să trăiască e
așa cum o mamă dăruiește o viață unui prunc”, spune preotul Florin Știrbu.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
