Acasa
Dintre speciile legumicole cultivate în ţara noastră, ardeiul ocupă un loc important, având numeroase întrebuinţări. Fructele de ardei se pot consuma în stare proaspătă, ca atare, ceea ce prezintă mare importanţă deoarece vitaminele sunt utilizate integral de către organismul uman. Fructele de ardei se folosesc la prepararea unei game foarte largi de mâncăruri, se pretează pentru a fi prelucrate în industria conservelor sau pentru prepararea boielei de ardei. Unele specii şi varietăţi de ardei au o deosebită valoare decorativă şi pot fi cultivate în ghiveci, în casă. Datorită numeroaselor varietăţi, ardeiul prezintă importanţă deosebită pentru îmbunătăţirea consumului de legume şi asigurarea unei nutriţii corespunzătoare.
Valoarea economică ridicată a ardeiului rezultă şi din faptul că asigură venituri mari pentru cultivatori prin valorificarea pe piaţa internă şi externă.
Exigenţe ecologice
Ardeiul este o plantă pretenţioasă faţă de factorii de vegetaţie.
Temperatura minimă de germinare a seminţelor este de 14 – 150 C, iar cea optimă de 25 – 280 C. La temperatura minimă, germinarea are loc după 18 – 20 zile şi chiar mai mult, iar la cea optimă în 9 – 11 zile.
Producţia cea mai mare se obţine atunci când în sol se menţine o umiditate de 65% din capacitatea de câmp pentru apă a solului.
Temperatura apei de udare este foarte importantă, mai ales la cultura în sere, unde producţia cea mai mare s-a obţinut atunci când apa de udare a avut temperatura de 25 – 270 C.
Asigurarea hranei este importantă pentru obţinerea de producţii ridicate de ardei. Pentru o tonă de fructe ardeiul consumă 5,3 kg N, 1,4 kg P2O5 şi 7,0 kg K2O. Consumul de substanţe nutritive depinde de natura solului, faza de vegetaţie, soiul cultivat şi sistemul de cultură practicat. Reacţionează foarte bine la fertilizarea cu îngrăşăminte organice, aplicate atât la îngrăşarea de bază, cât şi în cursul perioadei de vegetaţie. Necesită o bună aprovizionare a solului cu potasiu, deoarece acesta influenţează pozitiv calitatea recoltei.
Conţinutul plantelor în azot, fosfor şi potasiu este diferit. Azotul se găseşte cel mai mult în frunze, mai puţin în tulpină.
Soiurile cele mai potrivite pentru ardei sunt cele mai uşoare, nisipo-lutoase, aluviale, cu reacţie neutră sau uşor acidă (pH=6,8).
Ardeiul are pretenţii foarte ridicate faţă de aer, în mod deosebit în sere, în perioada fructificării, când plantele cer aer proaspăt. Este sensibil la curenţii reci de aer.
În vederea asigurării unei bune eşalonări a producţiei, ardeiul se cultivă în câmp, în solarii şi în sere.
Tehnologia culturii ardeiului în câmp
Tehnologia de cultură este asemănătoare pentru ardeiul gras, gogoşar, lung, de boia şi iute.
Foarte bune premergătoare sunt : lucerna, trifoiul, mazăre, fasolea, dar se poate cultiva şi după rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Înaintea ardeiului primăvara, se pot face culturi anticipate de salată, spanac, ridichi de lună, ceapă verde etc.
Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Răsadurile se obţin în spaţii încălzite (sere, răsadniţe). Pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar se folosesc 400 gr sămânţă, iar pentru semănat direct se folosesc 1,2 – 1,5 kg sămânţă. In cazul în care sămânţa nu este tratată, cu 2 – 3 zile înainte de semănat se tratează cu TMTD 3g/1 kg sămânţă, sau alte produse pe bază de Thiram sau Captan pentru a preveni căderea răsadurilor.
Vârsta răsadurilor este de 60 – 65 zile. La ardeiul gras, lung şi gogoşar cele mai bune rezultate s-au obţinut cu un răsad cu vârsta de 65 zile.
Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadului se udă abundent.
Plantarea se începe când în sol se realizează temperaturi de 150 C. Data calendaristică se stabileşte în funcţie de condiţiile climatice concrete ale anului respectiv.
Sunt mai multe scheme de plantare. Pe stratul înălţat se plantează două rânduri la 70 cm. Între plante pe rând distanţele diferă cu varietatea : la ardeiul gras se lasă pe rând 15 – 20 cm, realizând o densitate de 65 – 88.000 pl/ha; la ardeiul gogoşar distanţele pe rând sunt de 20 – 25 cm, densitatea fiind cuprinsă între 54.000 şi 65.000 pl/ha; la ardeiul lung distanţa pe rând este de 15 cm, realizând o densitate de 88.000 pl/ha; la ardeiul iute distanţa pe rând este de 10 cm.
Lucrările de îngrijire urmăresc realizarea unei culturi încheiate şi crearea condiţiilor pentru creşterea viguroasă a plantelor.
La 4 – 5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplică 3 – 4 praşile mecanice între rânduri şi 2 praşile manuale pe rând. Cu ocazia praşilelor mecanice se poate face şi un uşor muşuroit.
Udarea se face după plantare pentru asigurarea prinderii. După aceea nu se mai udă circa 2 săptămâni pentru a favoriza o înrădăcinare mai profundă. Apoi, până la fructificare se udă la interval de 7 – 10 zile cu norme de 250 – 300 m3/ha. În timpul apariţiei masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apă, udările se fac mai des, la intervale de 5 – 6 zile cu norme de 300 – 350 m3/ha, astfel ca umiditatea în sol să fie în mod constant de 80 – 85% din capacitatea de câmp. Se evită pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive.
Pe suprafeţele mici se poate face copilitul şi cârnirea plantelor, în scopul obţinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui număr mai mare de fructe până la venirea brumelor de toamnă, pe de altă parte.
Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnică, la ardeiul iute şi lung atât la maturitatea tehnică, cât şi la cea fiziologică, iar la ardeiul gogoşar şi de boia numai la maturitatea fiziologică.
La ardeiul gras recoltarea poate începe în prima decadă a lunii iulie şi continuă până în prima decadă a lunii octombrie. La ardeiul lung şi gogoşar recoltarea începe în a doua decadă a lunii august şi se continuă până la căderea brumelor.
Recoltarea se face manual, preferabil prin tăierea pedunculului, se condiţionează, se ambalează şi se transportă cât mai repede la unităţile de desfacere.
Producţiile medii care se obţin sunt de 20 – 60 t/ha la ardeiul gras, gogoşar şi lung şi de 8 – 12 t/ha la ardeiul iute şi ardeiul de boia.
Cultura prin semănat direct prezintă o serie de avantaje : se face economie de forţă de muncă cu producerea răsadului şi plantarea, rădăcinile pătrund mai adânc, plantele folosesc mai bine apa şi elementele nutritive, cheltuielile sunt mai mici, posibilităţile de mecanizare sunt mai mari, densitatea poate fi mult mai mare. Ca dezavantaje, menţionăm obţinerea unor recolte mai târzii şi mai reduse, ca şi limitarea arealului de cultură.
Alegerea hibridului/soiului este esenţială. Se preferă hibrizii timpurii şi cu dezvoltare rapidă, care formează mai multe fructe în acelaşi timp.
Amplasarea culturii se face pe terenuri cu textură nisipo-lutoasă, care să nu formeze crustă. Înainte de semănat este necesară tăvălugirea terenului.
Semănatul se face când în sol temperatura se menţine la 13 – 140 C, adică în jurul datei de 10 mai în sudul ţării. Sunt necesare 1,2 – 1,5 kg sămânţă la hectar.
Cultura ardeiului în solarii
În solarii, în mod obişnuit se cultivă ardeiul gras, dar se pot obţine rezultate economice bune şi din cultura ardeiului lung şi iute.
Pregătirea solului şi a solariilor se face ca la tomate.
Răsadurile se produc în spaţii încălzite. Se folosesc 400 g seminţe pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar. La plantare răsadurile vor avea 60 zile.
Plantarea răsadurilor se face atunci când temperatura solului se menţine pe adâncimea de 10 cm, la nivelul de 14 – 150 C, calendaristic între 1 şi 10 aprilie.
Lucrările de îngrijire în solarii sunt mai complexe decât în câmp.
După plantare, se udă local la fiecare plantă, cu 0,5 – 1 l apă, pentru a nu răci solul. În timpul vegetaţie, numărul udărilor atinge 18 – 20.
Se face completarea golurilor şi se menţine solul afânat prin 4–5 praşile. Se poate face mulcirea cu paie sau cu folie de polietilenă.
Imediat după plantare solarul se ţine închis pentru acumulare de căldură. Aerisirea se face numai între orele 10 şi 16. Când temperatura depăşeşte 270 C, se intervine prin aerisiri.
Recoltarea începe în prima decadă a lunii iunie şi se poate prelungi până în prima decadă a lunii octombrie. Se obţin 35-60 t/ha, din care aproximativ jumătate până la 20 iulie, valorificându-se la preţuri ridicate.
Cultura ardeiului în sere
Obişnuit în sere se cultivă ardeiul gras şi ardeiul iute. Acest sistem de cultură asigură producţiile cele mai timpurii şi valorificarea la preţuri ridicate.
Răsadurile se produc în sere înmulţitor după tehnologia specifică. La plantare răsadurile trebuie să aibă bobocii florali bine formaţi, acest lucru realizându-se într-un timp variabil, în funcţie de intensitatea luminii din perioada de producere.
Serele şi terenul se pregătesc ca la cultura tomatelor. Deoarece ardeiul necesită în sol o temperatură mai ridicată, când nu se dispune de încălzirea tehnică a solului, se recomandă amenajarea de straturi încălzite biologic. Se foloseşte gunoi de grajd sau compost forestier, amenajându-se trei biloane de-a lungul traveei, late la bază de 30-35 cm, la partea superioară de 20-25 cm şi înalte de 15-20 cm. Compostul forestier, în cantitate de 200 t/ha, are un aport termic biologic, permiţând menţinerea în substrat a unei temperaturi de 180 C.
Pe travee se plantează 4 rânduri la distanţa de 80 cm, iar pe rând la 52 cm, pentru a realiza o densitate de 24.000 pl/ha. Când se amenajează biloane, se plantează 3 rânduri pe travee, la distanţa de 100 cm, iar pe rând 39 cm, realizând aceeaşi densitate.
Aerisirea serei se limitează în perioada noiembrie-februarie la deschiderea ferestrelor periodic, în timpul zilei, iar uneori chiar şi noaptea, astfel ca să se producă o împrospătare a atmosferei prin schimbul cu mediul exterior, dar numai când climatul permite.
Se va evita risipa de căldură când plantele sunt mici. După 1 aprilie aerisirea se face zilnic. Fertilizarea cu diferite produse aduce sporuri de recoltă.
Fertilizarea se face în conformitate cu buletinele de analiză agrochimică. Odată cu legarea primelor flori începe faza de consum puternic de elemente minerale, consum care practic durează pe toată perioada de recoltare. În vegetaţie se pot folosi şi îngrăşăminte foliare cu microelemente şi cu magneziu.
Pe tot parcursul perioadei de vegetaţie se aplică măsuri preventive şi curative de combatere a bolilor şi dăunătorilor.
Declinare de responsabilitate pentru comentarii
