La ultimul termen din 17 martie, procurorii au cerut magistraților de la Curtea de Apel București, unde s-a judecat dosarul, condamnarea lui Ficior la 25 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii. Astăzi, fostul comendant al Coloniei de muncă Periprava a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu apel la Instanţa supremă.
Prin deciza de miercuri Ioan Ficior a fost degradat militar şi a fost obligat, în solidar cu Ministerul de Finanţe Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul de Interne, să plătească 310.000 de euro daune morale către opt părţi civile din dosar.
În data de 10 februarie, un alt torţionar, Alexandru Vişinescu, a fost condamnat definitiv de Instanţa supremă la 20 de ani de închisoare pentru aceeaşi infracţiune. Vişinescu a condus penitenciarul Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963.
Ioan Ficior a fost trimis în judecată în 18 august 2014, de Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Ioan Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici.
În ultimul cuvânt, torţionarul Ion Ficior a declarat: „Doamnă Preşedintă, vreau să vă mărturisesc că în închisori nu curge lapte şi miere, ele sunt supuse privaţiunilor. Nu e uşor să execuţi o pedeapsă cu regim special. La Periprava condiţiile erau destul de grele, iarna nu exista legătură cu alte localităţi, erau condiţii vitrege. Pentru asta se luau măsuri mari, pentru iarnă. Sigur că asigurarea problemelor medicale era greu de rezolvat. Eu am intervenit cu medicii şi pentru ca apa din Dunăre să se filtreze, pentru că aveam 2.000 de deţinuţi. În mod deosebit vă mărturisesc că m-a preocupat aprovizionarea cu medicamente, îmbrăcăminte, combustibil pentru încălzit.Mărturisesc pe propria răspundere că am încercat să îmbunătăţim starea de sănătate a oamenilor.
În ceea ce priveşte comportarea mea, îmi cer scuze faţă de cei (n.r. – împotriva cărora) am luat măsuri mai aspre. Dar mărturisesc că deţinuţii politici aveau o comportare mai deosebită, erau ordonaţi, supuşi, nu era nevoie să luăm măsuri drastice”.
”Mâncam porumb crud”
Numai că, unul dintre martori, l-a contrazis pe Ioan Ficior. Mirel Stănescu a descris condiţiile inumane de detenţie, bătăile şi umilinţele pe care le-a trăit la Periprava sub comanda lui Ion Ficior. Stănescu a fost închis pe vremea când avea 18 ani, iar în 1959 a ajuns la Colonia de muncă Periprava. „Se muncea foarte mult, de la 6 dimineaţa, 12 ore. Mâncam porumb crud, rizomi de stuf, iar unii au mâncat şi şerpi de apă. Hrana era foarte proastă: zeamă de arpacaş, iar când găseam boabe de fasole era lucru rar. Beam apă din Dunăre, odată a dat dizenteria în noi iar unii ieşeau cu sânge”, a rememorat fostul deţinut.
Mirel Stănescu a descris şi umilinţele pe care le-a trăit în acea perioadă. „Brigăzile erau dispersate pe câmp şi mergeam câteodată în marş, păziţi de militari în termen, câteodată şi 10 kilometri. Unii se scăpau pe ei pentru că brigăzile nu se opreau. La tăiat de stuf aveam o normă. Era un timp anume cânt trebuia să ajungi la capătul rândului. (…) Au văzut că aveam un stuf netăiat. M-au întrebat: ce-i cu stuful ăsta? Iar eu am răspuns: mi-a scăpat…şi am dat să îl tai. Mi-au dat un baston pe spate…şi m-au pus să îl scot cu dinţii”, a mai relatat Mirel Stănescu.
Întrebat fiind dacă l-a văzut personal pe comandantul Ion Ficior lovind deţinuţi, Mirel Stănescu a răspuns afirmativ şi a povestit alt episod cutremurător: „Într-o dimineaţă se făcea numărătoarea şi lipsea un deţinut. L-au găsit în pat, bolnav, l-au scos afară şi l-au bătut. A fost scos la muncă şi a murit pe câmp, peste câteva săptămâni. Pe inculpat l-am văzut lovind o singură dată, respectiv pe deţinutul care nu ieşise la muncă”.
