De obicei, spunem “cartof frumos” dacă este mare, însă nu poate fi mai greşit! Potrivit specialiștilor, cartoful cu diametrul peste 8 centimetri are ”calitatea” de furajer. În Austria, tona de cartof furajer costă 30 de euro. Acestă marfă ajunge în România şi se vinde la nivel de “calitate extra”, cu 1,5 lei kilogramul, adică 1.500 de lei tona, adică 333 de euro/tonă. Brusc, a apărut un beneficiu de 300 de euro pe tonă, scos din buzunarul consumatorului român.
”Doar 40% din legumele vândute în România sunt româneşti, restul este produs de import, de cele mai multe ori legume de cea mai proastă calitate, mai precis legume furajere care ni se vând la standard extra. La fel se întâmplă cu roşiile de calitate proastă, destinate industrializării, care ni se vând la calitatea întâi. Este o hoţie la adresa consumatorului român. Leguma furajeră are substanţa nutritivă mult diminuată faţă de leguma de calitate superioară – aceasta este diferenţa”, consideră Gheorghe Vlad, preşedintele Confederaţiei Asociaţiilor Ţărăneşti din România, legumicultor din Vidra, judeţul Giurgiu.
Pe tarabe, marfa este identică la fiecare “fermier”
Periodic, în pieţele din ţara noastră apar, pe toate tarabele deodată, legume care seamănă foarte mult între ele ca mărime, formă şi culoare, iar comercianţii le recomandă drept româneşti. Nici una nu are etichetare standard privind provenienţa şi nivelul de calitate. În fapt, ele sunt de import, sunt de proastă calitate şi vin în cantități mari, pe căi necunoscute – nu le verifică nimeni din punctual de vedere al trasabilităţii.
Legislaţia este bună, aplicarea este proastă
“Conform Regulamentelor CE 1148/2001 şi CE 1234/2007, fructele şi legumele destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă şi vandabilă şi dacă este indicată ţara de origine. Avem legislaţie românească armonizată în acest domeniu, care nu este aplicată de instituţiile statului. Toată marfa agricolă din magazine şi pieţe trebuie etichetată legal, iar acest lucru trebuie impus de instituţiile abilitate. Din păcate, etichetarea este evitată tocmai pentru a se putea vinde marfă de proastă calitate”, ne-a mai spus Gheorghe Vlad.
Piaţa de Gros, înfiinţată pentru agricultori şi consumatori, a tocat o 28 de milioane de euro degeaba
În 1993 se înfiinţa în sudul Bucureştiului „Piaţa de Gros”, în cadrul unui proiect finaţat cu bani împrumutaţi de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Afacerea a costat 28 de milioane de euro. Ideea era să fie aduse aici legumele produse de fermierii din jurul Capitalei, de unde să fie duse în pieţele din Bucureşti de către comercianţi. Adică, fermierii să îşi vadă de agricultura lor, comercianţii de vânzări, iar cetăţenii să poată cumpăra marfă proaspătă, de bună calitate. Dar…
Compania care administra piaţa a intrat în executare silită, întrucât nu a putut să restituie la timp creditul contractat de statul român, la înfiinţarea ei. Ca să recupereze din bani, Ministerul Finanţelor Publice a vândut activele pieţei către Camelia Şucu, printr-o licitaţie, contra sumei de… 3,8 milioane de euro.
“Cele 30 de hectare de teren ale Pieţei valorează, de fapt, 32 de milioane de euro. Aşa a fost transformată afacerea de agricultură în afacere imobiliară”, ne-a spus fermierul Gheorghe Vlad.
Acasa
